.

meniu orizontal

duminică, iunie 05, 2011

O primă referire la ZOHAR - cartea înţelepciunii ebraice?! (fragment)

În toamna anului 2004 .... foarte târziu (dar mai bine decât niciodată) am început să citesc Zoharul. Această lucrare apărută pe piaţa textelor vechi cred – o dată cu Biblia, este o explicaţie tehnică extrem de avansată a Torei (primelor cinci capitole ale Bibliei). Este cartea de bază a cabalei, carte din care se pare că nimeni nu a înţeles nimic pănă acum sau mai bine zis fiecare a înţeles ce a vrut, susţinând că de fapt a înţeles pe ici, pe colo câte ceva... Se spune despre Zohar că ”a fost pecetluită imediat după ce a fost scrisă şi încuiată cu o mie de lacăte” (Eli Vinokor). E… cam aşa este. Părerea mea este că Zoharul, aşa-zisa carte a splendorii, a înţelepciunii, a forţei spirituale, nu este decât un cod mai greu de descifrat din punct de vedere tehnic, dar care astăzi este aproape complet decodificabil.

Iată mai întâi o scurtă istorie a acestei cărţi cu mult deosebită de tot ce s-a scris pe Terra în toată istoria noastră cunoscută. Se spune că a fost scrisă într-o peşteră din Muntele Meron din Galilea– Israel, la jumătatea secolului II al erei noastre. Autorii, zic eu aparenţi, ar fi fost Rabi Şimon Bar Iohai şi fiul său Elazar, care au stat în peşteră timp de 13 ani alături de alţi teoretic iniţiatori ai cabalei. Conform cărţii, Rabi Simon a dictat cartea, Rabi Aba a scris, Rabi Elayar, fiul lui Şimon, a învăţat-o pe de rost, iar ceilalţi însoţitori au repetat în gând… Povestea lor este condimentată evident cu dramatism – au stat ascunşi de autoritatea romană, scriau noaptea, n-aveau nici computer, nici electricitate, nici corector, dar nici cenzor, nici … nimic, ci doar idei şi plăcerea de-a scrie o carte cu care să-şi piardă timpul liber preţios nu numai Toni Victor Moldovan, ci şi o grămadă importantă de alţi înaintaşi care au sperat că vor înţelege câte ceva până la urmă. Speranţe deşarte, căci mai toţi s-au limitat să atribuie Zoharului o valoare spirituală nemaiîntâlnită, nemaiauzită, şi cu asta cam basta…

Mă întorc la drumul istoric al cărţii care se pare că a cam dispărut până în secolul al paisprezecelea, când este descoperită de Rabi Moşe De Lion din Valadolid, Spania. Acesta nu prea înţelege nici el mare lucru din carte, care era să fie vândută mai târziu de văduva lui. Din acel moment istoric, cartea iese în lume fără să atragă o atenţie deosebită (am aproape certitudinea că o bună parte dintre dvs., cei ce citiţi aceste rânduri, nu ati auzit de ea).

Şi nici nu este de mirare, ba mi se pare chiar normal să nu fi auzit de o carte din care oricum nimeni nu a înţeles mare lucru.

Este de departe cel mai greu text dintre toate şi am avut noroc să dau de el după ce am scris primele adiţii ale PT. De ce este greu? Daca aş fi început investigaţiile mele cu Zoharul, nu aş fi avut nici o şansă să pricep ceva. Zoharul se adresează celui care deja cunoaşte nu numai mecanismele de bază ale programului, ci are deja o înţelegere avansată asupra lui şi mai ales o cunoaştere bună asupra fiinţei energetice OM.

Scriam în ediţiile trecute ale PT că tradiţia ebraică vorbeste de şapte nivele de încodare a Bibliei, şapte nivele ce depind de dezvoltarea ştiinţelor. Zoharul este practic un decodor al Bibliei.

Sunt mulţi factori care amplifică dificultatea cărţii. În primul rând, am convingerea că şi această carte, sau mai bine zis această carte în mod special, a fost implantată cu ajutorul unei tehnici de acurateţe maximă. Presupun că a fost pur şi simplu ataşată ca modul de informaţie unui embrion care mai târziu s-a numit Rabi Şimon Bai Iohai. De fapt, parcurgând cele 22 volume ce conţin câteva zeci de mii de versete (cam 16.000, după aprecierea mea), este lesne de constatat după rabinii care poartă discuţiile ce fac obiectul Zoharului, că proiecţia lor temporală este pe parcursul perioadei biblice, ceea ce mă face să-mi pun întrebarea dacă nu cumva Zoharul a fost de fapt rescris în secolul al doilea. Spre exemplu, capitolul Pinchas, unul dintre cele mai importante, dacă a fost scris chiar de către Pinchas, fiul lui Eleayar, fiul lui Aaron – contemporan cu Moise (şi am motive serioase să cred asta), a fost scris cu circa 1500 de ani înainte de Rabi Şimon Bar Iohai. Oricum ar fi fost, cei (cel) care au aşternut Zoharul pe hârtie sau alte materiale, au avut de făcut o muncă titanică, mai ales că nu au înţeles nimic din ce au scris.

Spre deosebire de Biblie, în cazul Zoharului nu există traduceri mai vechi integrale, care să faciliteze înţelegerea sensului anumitor cuvinte. Traducerile succesive, apropiate în timp, ar putea avea darul de a facilita găsirea sensului exact al cuvântului din text. Anumite cuvinte - expresii ar putea să fi suferit schimbări majore de înţelegere, sens, în timp. Am multe exemple de sensuri total diferite ale aceluiaşi cuvânt existent în daneză, în norvegiană şi în suedeză, limbi care au un trunchi comun, ceea ce ne spune că factorul timp poate acţiona în acest mod asupra limbii.

Avem o singură traducere integrală a Zoharului în limba engleză mai exact, din aramaică direct în engleza modernă. Dificultatea este maximă şi, de aceea, uneori traducătorul ne oferă şi el variante, ce-i drept mult asemănătoare. Este în curs de traducere integrală o a doua variantă în limba engleză estimată a fi gata în 2010.

Am putea crede că o altă dificultate ar deriva din traducerea unei exprimări arhaice într-una modernă. Este un sâmbure de adevăr aici, dar adevărul cred că este şi mai ... dezavantajos pentru noi cei care vrem să înţelegem. Fac o paranteză. Poate că unii dintre dvs. sunteţi deja familiarizaţi cu relatările privind oamenii în negru, ce ţin de fenomenul OZN. Pe scurt, mai ales prin anii '50-'70, martorii fenomenului OZN, deţinători de dovezi materiale, filme, poze, etc, se trezeau acasă cu nişte indivizi ciudaţi îmbrăcaţi în negru, cu anatomie şi fizionomie mai puţin pământeană, călătorind în maşini demodate, care încercau să-i intimideze pe martori, cu scopul de-a limita informaţia privind fenomenul OZN şi tot ce ţine de el. Ei bine, aceşti indivizi, deşi pronunţau o engleză impecabilă fonetic, aveau mari probleme cu sintaxa, cu armonizarea acelei limbi engleze cu locul geografic. Mai simplu spus, cuvintele nu stăteau bine în frază... interesant, nu?

În traducerea Zoharului, se poate observa de multe ori că anumite fraze extrem de lungi au o sintaxă complicată, stâlcită, care nu cred că se datorează unei proaste traduceri, ci unei lipse de armonizare între sintaxa limbajului LOR şi cel al limbii aramaice. La acel nivel cred eu că se situează dizarmonia, şi nu la nivelul aramaică – limbă engleză. În multe dintre versete, deşi mesajul este relativ uşor de înţeles, eşti obligat să învârţi fraza pe toate părţile pentru a pune cuvintele în ordine.

Cu alte cuvinte, cred că dificultatea traducerii se datorează diferenţelor de construcţie, de topică a frazei existente între EI şi noi. Anumite modalităţi de abstractizare a unor noţiuni, de raportare a unor evenimente, sensuri, nuanţe unele faţă de altele rămân tipice LOR şi greu de pătruns pentru noi. Gândiţi-vă spre exemplu la modul în care populaţia aymara priveşte noţiunea timp: viitorul este de fapt suma evenimentelor trecute pe care observatorul le are în faţă ca pe un film. Pentru ei ....viitorul este clar! Trecutul...o mare necunoscută. Gândiţi-vă că deşi călugării spanioli şi alţi învăţaţi au încercat şi reuşit să înveţe aymara, nu au reuşit să pătrundă sensurile exacte ale limbii, sursă permanentă de neînţelegeri.

Zoharul conţine o multitudine de denumiri – noţiuni ce nu-şi au corespondent în lumea noastră. Ele sunt traduse ca atare din aramaică, şi numai perspicacitatea ne ajută să definim acele noţiuni, să le găsim un corespondent fie el chiar şi imaginar, dar logic. Fără cunoaştrea elementelor de program descrise de mine în ediţiile anterioare ale PT, fără a avea noţiuni de fizică a energiilor subtile, medicină, de medicină şi de anatomie energetică, pătrunderea Zoharului este imposibilă.

Zoharul parcurge relativ cronologic relatările Bibliei, făcând zeci de observaţii, despicând firul nu în patru, ci în zece.

Cea mai mare dificultate derivă din abundenţa unor termeni care, cel puţin la prima vedere, nu ştim ce ar putea defini, nu au nici un corespondent în viaţa noastră de zi cu zi şi nici măcar în tehnica de vârf sau, mai exact, nu au corespondent în nimic din ceea ce ştim sau în ceea ce credem că ştim. Unele denumiri sunt mai greu de pătruns, unele rămânând pentru mine chiar şi în acest moment un mister nedezlegat. Nu este chiar uşor... Şi totuşi, organizarea holografică a Zoharului face ca aceste noţiuni să fie reluate în atât de multe metafore, moduri de exprimare, situaţii, încât ghicitorile devin mai simple. Chiar Zoharul ne spune că ar conţine 3000 de versuri care metaforizează numai cele trei coloane energetice ale anatomiei umane. E, păi în trei mii de versete ar fi cazul să ne dăm seama despre ce coloane este vorba.... Trebuie să recunosc cinstit că nici eu nu m-am prins decât după citirea a câtorva sute dintre cele 3000!!! Dar de ce m-am prins? Pentru că am cunoştinţe despre organizarea energetică a fiinţei umane, despre meridiane şi axe energetice. Altfel, m-aş fi uitat şi acum ca mâţa-n calendar.

O mulţime de denumiri bizare se referă (după părerea mea, evident) la structuri energetice proprii LOR, proprii evreilor, ca şi la structuri ce ne aparţin nouă, celorlalţi, neevrei. Zoharul explică într-o amănunţime uluitoare selectarea grupele de gene ADN-EI (ADN - energie informationala) care au dus la construirea actualului program de inginerie genetică a poporului evreu. Aceste grupe de gene - fragmente ADN-EI, evident corespunzătoare unor structuri materiale ADN, au fost denumite cu litere, actualele litere ebraice, structuri mai mari genetice ADN-EI (mai multe litere) au  format nume proprii care denumesc de fapt structuri – variante de structuri genetice în ADN-EI folosite de-a lungul programului. Aceleaşi litere ebraice au fost folosite la scrierea Zoharului, Bibliei şi altor texte care, înţelegeţi, au un anume caracter de „viu”. Limbajul ADN în structuri materiale/subtile este folosit în Zohar într-o formă extrem de avansată, fascinantă.

Structuri genetice energetice mai ample includ structuri mai reduse sau foarte mici. Unele dintre aceste structuri mari conţin sau nu anumite structuri mai mici sau variante ale lor notate diferit. Este până la urmă un joc matematic de reuniuni de diferite mulţimi de elemente, care se învârt de fapt în jurul structurii genetice energetice standard a evreului şi a creatorului său. Alături de aceste noţiuni de anatomie energetică apar alte noţiuni tehnice pe care cu greu putem să le interpretăm, deoarece omenirea nu a ajuns încă la nivelul tehnic de înţelegere a autorilor Zoharului. Toate aceste elemente notate prin cuvinte aparte sunt ”personajele principale” ale Zoharului – carte care urmăreşte şi explică îndeaproape detaliile biblice legate de crearea genetică a poporului evreu.

În Zohar, fiinţa umană este disecată sistematic, capitole întregi şi subcapitole analizând structura energetică standard a omului şi mai ales a evreului standard.

La conceperea unui program de inginerie genetică, programatorii iau în discuţie nivelul energetic şi nu pe cel somatic, pentru că, aşa cum am amintit, nivelul energetic este cel de decizie. „Joaca” cu genele are loc în nivelul energetic informaţional.Componentele de bază ale „materialului” genetic au fost notate cu ... litere. Fiecare literă, însă, are mai multe variante, denumind anumite „nuanţe”, variaţii ale unei structuri genetice, adevărate cărămizi genetice energetice. 
Fac o comparaţie. Avem de exemplu litera „a” care îndeplineşte aceeaşi funcţie într-un cuvânt, indiferent de aspectul ei. Putem scrie această literă într-o multitudine de forme:a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, etc, funcţia ei va fi aceeaşi, deşi aspectul va fi diferit. Înţelegeţi deja că putem “să construim” un om din litere scrise toate în “Times New Roman” sau toate în “Arial” sau în alte fonturi, dar am putea să-l “construim” din aceleaşi litere scrise în toate fonturile. Dezideratul “scriitorului”, în cazul nostru al inginerului-şef extraterestru, constă nu numai într-un limbaj cât mai simplu, fără litere în plus, dar şi în folosirea aceloraşi fonturi în scriere. Mai mult decât atât, putem folosi litere mici sau majuscule, iar chestiunea asta este deja o problemă de funcţie (nume propriu sau început de frază).Şi creatorii programului evreiesc folosesc un cod asemănător atunci când este vorba de limbajul genetic în energie informaţională. Asemenea literelor mari şi literelor mici diferenţiază stucturile energetice proprii LOR menţionând faptul că litera aparţine lumii cereşti BINAH, de structurile energetice ale omului pământean –ce aparţin noţiunii MALCHUT. Mai mult decât atât, atribuie fiecărei litere un număr de centri energetici corespunzători punctelor de acupunctură şi prin aceasta, fiecare literă are o valoare numerică definită. Pe de altă parte, diferenţiază forma literei în funcţie de provenienţă, diverse forme –aspecte ale aceeaşi litere având valori diferite. Deja din ce v-am spus până acum …şi pare destul de complicat…dar cam ăsta e Zoharul…

Iată doar un mic exemplu, doar ca să vă stimulez să citiţi mai departe, căci nu voi intra acum în profunzimea cărţii.

În primul volum al Zoharului, capitolul 6 se numeşte „Literele - de Rav Hamnuna Saba”. Mai întâi, este amintit faptul că, înainte să creeze lumea de astăzi, Dumnezeu s-a gândit vreo 2000 de ani ce litere foloeste. Pe rând, fiecare literă se prezintă în faţa creatorului pentru a fi folosită în procesul creaţiei. Pentru fiecare dintre cele 22 de litere ebraice este găsită o motivaţie de a fi sau a nu fi incluse în actualul program. Astfel, literele Tav, Shin, Tzadik, Pei (Ayin), Samech, Nun, Mem, Lamed, Caf , Tet şi Zayin şi au fost îndepărtate din viitorul (actualul ) program.


38.“Litera APEPH a stat afară şi nu a intrat. Cel Sfânt binecuvântat fie El i-a spus: Aleph, Aleph, de ce nu intri să stai în faţa mea la fel ca şi celelalte litere? Aceasta i-a răspuns: Maestre al Lumii pentru că am văzut toate celelalte litere că Te-au părăsit fără nici o binecuvântare. Prin urmare, ce aş putea eu să fac acolo, în faţa Ta? …. Cel Sfânt binecuvântat fie El a spus: Aleph, Aleph, chiar dacă chiar dacă Lumea este creată cu litera Bet, tu ar trebui să fii prima dintre toate literele. Ataşamentul Meu ar trebui să fie exprimat numai de către tine şi toate calculele şi acţiunile oamenilor ar trebui să înceapă cu tine. De accea tote uniunile ar trebui exprimate prin litera Aleph.

39. Cel Sfânt binecuvântat fie El a format literele mari superioare – care fac aluzie la SFIRAH AL LUI BINAH şi literele mici inferioare ce fac aluzie la Sfirah am lui Malchut. Şi de aceea este scris Bet, Bet, care se referă la Beresheet Bara şi Aleph, Aleph care se referă la Elohim Et. Primul set de litere Aleph şi Bet sunt litere de sus, din Binah, în timp ce al doilea set a lui Apeph şi Bet sunt litere de jos, din Malchut. Ele sunt toate unite - cele din din lumea de sus din Binah cu cele din lumea de jos, care este Malchut - şi prin aceasta ele se influenţează unele pe altele.


Calculatorul ajută enorm la decodarea primară a Zoharului, măcar prin facilitarea unor sinteze în informaţia privind acele noţiuni ciudate.În urmă cu ani de zile, când m-am apucat de decodat Biblia, nişte semne de carte, adnotări pe margine şi sinteze în caiet mi-au fost suficiente ca să fac o prezentare sintetică.E, cu Zoharul nu mai ţine figura asta. Mărimea şi complexitatea sa impune munca pe calculator.

Şi acum, o întrebare bună… De ce m-aţi crede pe mine, care vă ofer o variantă grea sau supergrea şi complicată de înţelegere a Zoharului, în loc să-i credeţi pe cei ce consideră această carte forţa spirituală a înţelepciunii ebraice?!?… Veţi hotărî singuri pe parcurs, dacă aveţi răbdarea şi tenacitatea de-a citi mai departe.

Este de departe cea mai antrenantă lucrare pentru creierul uman. Probabil că de aceea Madonna şi Mick Jager au trecut la cabalism... Pe parcursul acestei lucrări veţi avea multe referiri la Zohar. Este vorba de o integrare a Zoharului în mecanismele PT, şi nu despre o pură decodare a întregului Zohar. O astfel de carte ar avea cel puţin mărimea celei de faţă, ar implica TIMP şi muncă de Sisif pe care nu ştiu cine ar aprecia-o (ce comentariu ar face aici Dr. Victor Caratun!!!). Dacă-mi voi lua un contract de 6 luni în Groenlanda sau pe Spitzbergen, poate că voi face şi asta...


Reportaj din Tenerife

Dragi prieteni,

N-am mai scris de ceva vreme... Ne-am intors din Tenerife duminică seara. Chiar dacă m-am aşteptat să fie o destinaţie ceva mai caldă, până la urmă tot a fost interesant. Timp de două zile a plouat torenţial... aşa că am luat o maşină şi am făcut turul insulei, am vizitat parcuri, grădini botanice şi zoologice, oraşul Puerto de la Cruz , care este într-adevar frumos...



Ca de obicei, aflat pe un teritoriu nou şi necunoscut, m-am întrebat dacă aş putea să trăiesc acolo toată viaţa?!… Probabil, de ce nu? Dar mi-ar fi la fel de dor de-acasă, de prieteni, aşa cum mi-e acum, aş continua să am acel sentiment ce astepţi să se atenueze şi care se încăpăţânează să dispară...

Insula oferă neaşteptat de mult, variaţie de relief, de vegetaţie, de regim hidrologic, istorie antică amestecată cu modernă, sărăcie şi bogaţie, anotimpuri, culoare, rase umane ...au chiar şi spitale!
Evident, nu am nici un gând serios să mă mut aici, ci doar imaginaţie care mai scapă de sub control.

Am fost la Piramides de Guimar. Citisem încă pe la 10-12 ani despre populaţia blondă! străveche, plecată se pare din Atlantida, ce a construit în Canare piramide din bolovani de tuf vulcanic... aşa că nu am ratat ocazia ca să le văd. Interesant pentru mine a fost că agentul care mi-a închiriat maşina nu auzise de piramide, deşi trăia de 20 de ani pe insula asta de 2000 de km2 ! Am mai păţit o chestie asemănătoare în Grecia acum câtiva ani, când un agent de turism din Pelopones mi-a spus că nu a fost niciodată în Sparta ....




Acele movile de bolovani nici măcar nu au fost considerate piramide la început.... apoi, calculele au dovedit ca orientarea în puncte cardinale este perfectă, iar geometria generală aduce mult cu piramidele din Yucatan .

Jos, oceanul, în faţă, piramide, în dreapta, un cartier de case şi blocuri moderne, sus, un vârf de vulcan ascuns în nori... o imagine de fantasm, de cufundare în neantul istoriei, de blocare, de sfidare a dimensiunii numită timp, redusă la o clipă în care istoria se densifică, atlanţi, guanchi, conchistadori şi eu fiind deopotrivă martorii ei.

Norii, ploaia, şoseaua şerpuită prin ceaţa groasă delimitază lumea de jos de trepta următoare a insulei, care este un fel de lume a spiritelor în care omul nu-şi găseşte locul, se simte straniu, în afara peisajului… Suntem la baza vulcanului El Teide, la circa 2100-2200 metri altitudine, într-un peisaj lunar, străbătut în mod paradoxal, nefiresc de o şosea perfectă, în mijlocul unei naturi aparent fără viaţă care te îndeamnă la ascensiuni solitare pentru reaşezarea gândurilor. De pe acest platou al spiritelor ce aparţin unor dimensiuni necunoscute, se înaltă conul vulcanic, pierdut în ceaţă şi nori ca într-o realitate îndoielnică.



Părăsim această zonă ciudată... renunţăm la ascensiunea pe conul vulcanic pentru a nu perturba liniştea zeilor şi coborâm prin ceaţă şi ploaie spre partea vestică a insulei în oraşul Puerto de la Cruz.

Vacanţa revine în sufletul meu odată cu intrarea în aglomeraţia oraşului. Străzi mărginite de palmieri, clădiri coloniale colorate, bulevarde largi ce mărginesc oceanul şi plaja cu nisip negru, vulcanic, puzderie de străduţe înguste, cu pavaj vechi atât de abrubte, agăţate de munte ca să nu cadă în ocean, o lume pestriţă cu care noi ne asortam... toate stau într-o armonie ce pare perfectă la prima vedere.





Urmăm şoseaua spre Loro Parc - o minunată grădină zoologica amenajată într-un parc cu aspect de Paradis. Totul pare desprins din poveste şi te întrebi dacă într-adevăr mâna umană a creat frumosul şi perfecţiunea locului... Deşi plouă, ne face plăcere să gustăm din atmosfera unică a acestui loc cu vegeţatie luxuriantă, cu papagali care te salută în spaniolă, cu acvarii cu rechini, cu pinguini aduşi în peisaj antarctic, cu foci şi delfini care ne desfată în programe extrem de spectaculoase, cu orhidee şi camelii.... Minunat ....un loc de pe planetă ce merită văzut... Da, cred că aş putea să trăiesc în Porto de la Cruz !





Pe înserate, căutam drumul de întoarcere la o oră de vârf, cu aglomeraţie plină de spirit latin. Îmi fac loc cu greu pe străduţe întortocheate care, fără voia mea, mă duc spre munte. Intrăm într-o altă lume, în perioada colonială cu străduţe proiectate pentru o singură caleaşca trasă într-un efort suprem de şase cai nărăvaşi, căci pantele abrupte sunt un veritabil pericol... Şiroaie de apă se rostogolesc şi, în mişcarea lor firească, antrenează mizeriile străzi, căruţe, oameni, maşini şi ... visele mele plecate în secolele trecute... Trecem pe lângă o catedrală cu felinare mari şi văd doamne elegante în rochii lungi cu pelerine de ploaie.... şi ... brusc .... sună telefonul.... este mama care îngrijorată sună de la Drăgăşani să ştie dacă totul este în ordine. Şi este... fiul vagabond se trezeşte din reverie, îşi aduce aminte de unde a plecat şi ce caută.... încă două străduţe şi apare un indicator ce ne arată drumul spre autostrada ...

 
Martie 2005