.

meniu orizontal

marți, martie 08, 2011

Din corespondenţa cu bunul meu prieten Dr. Victor Caraţun

Hi Toni,

…Un alt lucru pe care aş vrea să-l discut cu tine ar fi ceva ce te-am întrebat deja în unul din mail-urile trecute… dar la care foarte diplomatic ai refuzat să răspunzi sau să "angajezi" subiectul.
Am să-ţi pun din nou întrebarea la care te-aş ruga să-mi trimiţi un eseu ca răspuns, la fel de lung ca cea mai lungă scrisoare pe care ai trimis-o vreodată.
Şi aici vine întrebarea .....
Care crezi tu că este..... "valoarea practică" a carţii tale ?
Cred că e de la sine înţeles că aş dori să analizezi întrebarea şi sensul ei scoţîndu-te pe TINE din ecuaţie.
Te pup,
V.



Victor, sunt total de acord cu tine! Întrebarea este foarte bună.

Mă întreb numai… care este valoarea practică a întrebării tale?! Foarte probabil, de fiecare dată când mi-ai pus această întrebare, mi-am răspuns … cu întrebarea de mai sus şi imediat, AM CONSIDERAT ACEASTĂ INTREBARE CA PE UN POSIBIL RĂSPUNS, numai că nu am realizat că procesul - răspunsul, a avut loc numai în mintea mea.

Mă văd acum nevoit să detaliez. Îmi aduc cu mult drag aminte de nopţile din studenţie când dezbăteam cu prietenii atât de aprins problemele societăţii, filozofam aprins - dar ieftin până dimineaţa. Apoi mergeam obosiţi, dar fericiţi la cursuri, dormeam la ore şi-apoi ne trezeam în aceeaşi societate pe care noi tocmai o schimbaserăm peste noapte. Atunci am fi vrut şi probabil nu am reuşit să schimbam lumea conform idealurilor noastre, dar în minunatele nopţi vii ne-am călit gândurile, am născut idei, am devenit mai buni, deşi în esentă nu am schimbat nimic.

Şi totuşi ce interesant… fac o paranteză… ştii vorba aceea valabilă peste tot: ”Cine se-aseamănă se-adună”. După ani de zile, drumurile mele şi ale lui Paul –bunul prieten din facultate s-au despărţit şi după alţi ani am constatat că el şi-a făcut o editură pentru a publica cărţi (fără valoare practică) traduse de el însăşi pentru ceilalţi ce sunt ca noi. La rândul meu, am scris şi-am publicat cărţi - fără valoare practică şi asta fără să avem habar unul de activitatea celuilalt; mai mult decât atât, am construit amândoi case mari, la o margine de oraş, lângă cimitir, fără să fi avut astfel de planuri atunci când eram doar nişte copii mai mari şi foarte probabil am continuat să avem o mulţime de gânduri asemănătoare, cu sau fără finalitate, dar total lipsite de valoare practică. Şi-am constatat încă o dată că viaţa este minunată prin faptul că-ţi oferă astfel de surprize. Apoi complexul de împrejurări m-a adus în acest loc geografic – Suedia - locuit de o specie umană ?! cu totul aparte. Oamenii de aici… ştii bine - trăiesc mult şi în general nu-şi fac nici un fel de probleme. Pentru ei… gândesc alţii. Fetele mele au o prietenă ai căror părinţi sunt tatăl suedez , iar mama austriacă. Diana–mi povestea că uneori ies la măsuţa din curte şi stau să bea cafea şi să manânce o prăjitură. Este o descriere aproape completă a acţiunii , căci altceva în afară de adierea vântului nu se percepe. Probabil că numai Diana le mai strică liniştea transformată în eternitate, scoţând câte un diftong neavenit. Şi stau încă o dată, ca acum 30 de ani când eram cufundat cu orele în cada plină cu apă numai ca să cuget şi mă minunez de diversitatea tipologiei umane. Cu ce valoare practică?…, sigur , cu niciuna , căci nu ar putea exista vreo finalitate într-un aşa gând banal…

Vei spune că deviez subiectul, deşi, de fapt răspund cu toată seriozitatea la întrebarea ta.

Programul Terra… câte ore intense de întors diversele aspecte pe toate feţele. Prin 95, când m-am pus pe treabă, mi s-a părut deja că am ceva de comunicat celorlalţi. Cui celorlalţi? Evident celor ce şi-au pus aceleaşi întrebări ca şi mine, căci mi-e clar că nu voi putea avea vreodată o discuţie de succes despre PT cu cei interesaţi sută la sută de ce mâncăm la prânz, ce fel de vin roşu să asortăm friptura sau din ce parte adie vântul. Iubesc diversitatea şi mă bucur sincer pentru ceilalţi –cei ce pot trăi altfel. Aparent, ai putea crede că scrierile mele mă fac nefericit, mai mult, că-i fac nefericiţi pe ceilalti – cei ce citesc. Am avut şi eu această temere, dar am judecat ”îngust” – după mine. Am constat că în acelaşi mod în care noi (eu şi Paul) cei ce clădeam idei odată împreună am evoluat după ani într-un mod asemănator, în aceeasi măsură în care cartea mi-a oferit mie bucurie, a reuşit să aducă bucurie şi altora. Suntem mulţi? puţini? destui? insuficienţi? Contează numărul? Eu cred că nu… Am afirmat-o încă dinainte de-a fi pus în pagină PT că voi scrie pentru cei ce se întreabă, pentru cei ce au aceleaşi întrebări ca şi mine. Afirm în modul cel mai sincer: această carte mi-a adus bucurie şi satisfacţie deplină. Eram copil şi rezolvam probleme la matematică prin două-trei metode … şi asta-mi aducea bucurie… Programul Terra însemnă pentru mine perspicacitate, însemnă abilitatea de-a rezolva o acea problemă de matematică înmulţită cu o mie prin N metode, înseamnă o cursă cu mine însumi şi mai ales cu o matematică ce nu e noastră , ci a LOR, ceea ce deja face problema şi mai interesantă. M-am simţit, … da ăsta e cuvăntul, M-AM SIMŢIT CUTEZĂTOR! Chestiunea mi se trage din copilărie, căci eram abonat la ”Cutezătorii” şi acea revistă cred că a fost printre cele ce mi-au influenţat existenţa în modul în care se vede. Mai mult decât atât, în ultimii ani m-am simţit uneori încurajat de pe margine asemenea unui alergător la Maraton. Şi asta, pentru că sute de oameni s-au arătat entuziasmaţi de soluţiile găsite de mine în rezolvarea problemei. Ei sunt probabil doar vârful iceberg-ului, căci cei ce se întreabă sunt ceva mai mulţi decât am fi tentaţi să credem. Diversitate… unii se-ntreabă cu voce tare, alţii în gând, alţii nici măcar nu îndrăznesc să se-ntrebe, iar alţii cuteză nu numai să se-ntrebe , ci să dea şi un răspuns… care, culmea, îi mulţumeşte pe cei ce se-ntreabă. Dacă asta are valoare practică… nu ştiu.

M-am întrebat şi eu cum ar fi fost viaţa mea fără Programul Terra… Foarte probabil că aş fi fost un tată mai bun, un soţ mai bun, un fiu mai bun, căci timpul alocat PT s-ar fi realocat cu o valoare practică. Nu în ultimul rând aş fi fost un medic mai bun şi mai informat, aş fi putut realoca din timpul meu societăţii - cu o valoare practică. Dar, a fost să fie cum deja a fost, am încercat să le fac pe toate, cât de bine am putut.

Cum s-ar putea măsura PT în valoare practică. Ce unitate de măsură ar trebui să folosim?

Să măsurăm în timp ”pierdut” cu citirea cărţii? În acţiuni pe care cititotul le-ar putea întreprinde ca urmare a citirii cărţii? În lacrimi vărsate de unii? În extaz, ură, bucurie, satisfacţie, repulsie, deznădejde, sentimente amestecate, nedefinite, resimţite de alţii?

În lanţul economic substrat al cărtii PT (tăierea stufului, procesarea hârtiei, tuşul, culoarea, plata muncitorilor, a tipografiei, a distribuitorului de carte, a librarului, a autorului, în impozitul revenit statului etc)? În toate astea?

Nu… pentru că de fapt, am înţeles la ce te referi. Trăgând o linie timpurie sub PT, putem spune ca valoarea se apropie de …zero… Căci ce valoare ar trebui să aibă sutele de ore de căutări ale aceluiaşi adevăr pe care-l ştim deja privind spre exemplu la evenimentele de la 11 septembrie 2001? Ce valoare practică are că ştim , dar nu putem schimba ceva?

Ce valoare practică are ca ştim cursul general al istoriei, dar nu-l putem schimba?

Ce valoare practică putem avea noi pentru EI atunci când Ei afirmă că ne schimbă tot aşa cum eu schimb mănuşile în sala de operaţie?

8. Şi dacă stelele se vor stinge.

9. Şi dacă cerul va crăpa.

10. Şi dacă munţii se vor dărâma.

12. Pentru care zi s-a dat termenul?

13. Pentru ziua despărţirii!

16. Oare nu i-am nimicit Noi pe cei de-nainte?

17. Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi.

20. Oare nu v-am făcut Noi din apă lepădată?

21. Şi am adus-o într-un statornic.

22. Până la un termen anumit? (LXXVII Sura trimişilor) - Coran

Ce valoare practică au toate astea?

Ce valoare practică are toată bazaconia asta atât timp cât că EI înşişi nu-şi pot schimba destinul?


Cum să măsori valoarea practică a întregului NIMIC?

Şi totuşi… ce minunat e să spui…. EVRIKA!


20 AUGUST 2008

3 comentarii:

  1. Nu ma pot abtine sa nu comentez :Ce minunat spuneti totul! Abia acum inteleg ce inseamna:"acest autor scrie pe sufletul meu"!Felicitari si multumiri in acelas timp !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc şi eu! Este cea mai mare bucurie cand primeşti aprecieri (pozitive) de la cititori! Evident, nu toţi sunt încântaţi, ba mai mult, stiam de la început că această carte îmi va aduce numeroase critici acerbe.... am fost "pus la zid" de mulţi, dar trăgând linie, este net superior numărul celor care au apreciat pozitiv lucrarea. Mulţumesc încă o dată!

    Cu stimă, TVM

    RăspundețiȘtergere
  3. carmen vissarion23 martie 2013, 08:12

    Martie 2013,recitesc PT.Senzationala !Multumesc in numele meu si al tatalui meu care nu o mai poate face personal dar adnotarile facute de el pe orce loc alb arata cat de mult te-apretuit dle.dr.TVM.!Carmen

    RăspundețiȘtergere