Textele vechi - o veritabila HOLOGRAMA

În 1947, fizicianul de origine maghiară Dennis Gabor descoperea holograma. Etimologic denumirea vine din limba greacă şi inseamnă: holos=întreg, tot, iar gramma=mesaj.
Holograma reprezintă o imagine tridimensională produsă prin interacţiunea a două lasere sau, într-o altă tehnică, a unui laser şi a unei oglinzi. Particularităţile hologramei au devenit obiect de interes şi cu multiple aplicabilităţi practice.Holograma este o imagine tridimensională in care fiecare părticică poate reconstrui imaginea întregului, cu particularitatea că imaginea întregului reconstruită de o anumită parte din hologramă se face din perspectiva poziţiei punctului respectiv. O altă caracteristică este aceea că folosind lungimi de undă diferite ale luminii, se poate obţine aceeaşi hologramă la o scală mai mare sau mai mică.

Practic, fără a apela prea mult la figuri de stil, putem spune că în particular, textele vechi reprezintă o hologramă.

Pe de altă parte, citind textele vechi, poţi observa după un timp, după se obţii imaginea de ansamblu, anumite analogii cu fiinţa umană. Dar ce este fiinţa umană? Evident - o hologramă. Proiecţie tridimensională, omul deţine în nucleul fiecărei celule informaţia ADN – ce poate fi baza reconstrucţiei unei cópii fidele a întregului (clona umană). Principiul reconstrucţiei întregului este respectat în nuanţele lui, căci celulele umane alături de informaţia ADN primordială deţin şi informaţie specializată. Din ”punctul de vedere” al unei anumite celule (hepatocitul - celula din ficat – spre exemplu), aceasta ne oferă atât imaginea de ansamblu a întregului, dar ne ”spune” în acelaşi timp că aparţine ficatului, adică ne oferă perspectiva întregului din viziunea ficatului sau mai bine zis a celulei de ficat.

Primul text vechi pe care l-am abordat cu seriozitate a fost Biblia. Curiozitatea îngrădită de lipsa de timp, dorinţa de-a citi totul dintr-o dată, mi-a uşurat munca extrem. Mi-am dat seama rapid că Biblia este … o hologramă, că imaginea de ansamblu este mult mai importantă decât poveştile (celulele) pe care le conţine. Imaginea de ansamblu este ceea ce eu am denumit ”Programul Terra”. Putem citi ”Programul Terra” în fiecare ”celulă” a Bibliei? Evident. Fiecare capitol (celulă) deţine o imagine în miniatură a ”Programului Terra”, adică a întregului. Partea specializată a celulei (capitolului) organizează zone ale Bibliei (organe), iar logica asamblării acestor organe dă logică, coerenţă, unitate acestui întreg minunat şi sumbru deopotrivă numit ”Programul Terra” sau Biblie … cum vreţi să-i spuneţi.Capitole mai extinse sau mai restrânse, mai concentrate sau mai diluate în elemente de program, dau aspectul de ”Program Terra” în miniatură la diverse scale, fapt în deplin acord cu ultimul principiu al hologramei. Din corpul uman putem scoate un număr mare de celule, putem extirpa o bună parte din ţesuturi şi chiar putem decupa cu totul câteva organe fără ca aspectul general de om să poată fi greu de identificat.În acelaşi mod, putem scoate din Biblie o bună parte din conţinut fără ca identificarea, recunoaştrea ”Programului Terra” să sufere în vreun mod. Dar tot aşa cum omul are organe vitale, Biblia are câteva capitole esenţiale care, odată îndepărtate, ar putea ştirbi serios înţelegerea. Logica Bibliei a făcut ca în scurt timp să pot bănui cu uşurinţă în care zonă a cărţii se află un anumit tip de informaţie dintr-o anumită zonă de program.

Curiozitatea m-a împins apoi spre un alt text – Coranul, o altă hologramă de fapt. Am observat imediat că Biblia şi Coranul sunt complementare. Particularitatea ce nu mi-a sărit în ochi dintr-o dată a fost aceea că Biblia şi Coranul sunt în acelaşi timp unităţi de structură holografică a unei lucrări cu mult mai ample.

A trebuit să parcurg mai întâi, upanişadele. Acestea respectă în totalitate principiul holografic atribuit Bibliei. Fiecare upanişadă este o celulă ce aduce o cantitate de informaţie. Citind un număr de 7-10 upanişade, primeşti poate 50% din informaţia întregului (celor 132). Citind însă 20-25 de upanişade, obţii 80-90% din întreg şi poţi deja să spui că ştii despre ce este vorba în ele.Evident, anumite informaţii ce pot fi extrem de interesante, dar nu cele mai importante, pot fi ascunse în doar una sau două upanişade cu informaţie specializată, dar ce contează, avem deja imaginea întregului! Ceea ce mie mi-au adus în plus upanişadele a fost acea senzaţie că ele, Biblia şi Coranul, nu sunt la rândul lor decât celule specializate într-o lucrare holografică mai amplă. Apoi, alte celule specializate - Cartea tibetană a morţilor, Cartea egipteană a morţilor, Enuma Eliş, Baghavad-gita, Popol Vuh, miturile chinezilor şi o mulţime de alte scrieri ce refac harta lumii ca într-un joc de puzzle, mi-au dat senzaţia de unitatea organică, de unitate de program… căci toate sunt integrate în acelaşi program şi descriu acelaşi program – PROGRAMUL TERRA.

Fiecare “celulă” descrie modul în care zeii au dezvoltat programe de inginerie genetică concomitente în scopul perfecţionării lor prin noi. PROGRAMUL TERRA descris în fiecare capitol al Bibliei sau în fiecare Upanişadă nu este decât “o celulă specializată” a unui proces unitar ce conţine, se pare, cinci programe de inginerie genetică surori, dezvoltate în cascadă pe parcursul ultimilor aproximatix 20.000 de ani pe Terra.

Programul Terra – mica „noastră” hologramă - sau ultimii 20.000 de ani de istorie a omului, nu este la rândul lui decât “o celulă” ce face parte dintr-un alt program cu mult mai larg . Acesta descrie întregul proces de dezvoltare şi evoluţie genetică a fiinţelor extraterestre întins pe milioane ani lineari galactici. Despre acele “celule primordiale” din care şi-a pornit călătoria spre simplificare primul ADN galactic uman, avem informaţii vagi şi răzleţe, pentru că chiar şi zeii au mai uitat din drumul lor spre simplificare şi perfectare genetică. EI privesc de obicei doar la ziua de azi (actualul program) şi la cea de mâine (programul viitor) şi mai puţin la ziua de ieri (programul trecut).