.

meniu orizontal

luni, octombrie 17, 2011

Contract de 11 zile la Hammerfest.

Mi-am desfăcut o bere ARCTIC, căci doar pe-aici, ECUATORIAL nu se găsește și mă pun acum la masă să vă trimit câteva rânduri din vârful hărții.

Sunt pentru a doua oară la Hammerfest.


Am fost pentru prima dată în luna mai. Eram obișnuit cu măreția spectacolului norvegian, cu munți înalți străjuind fiordurile, cu păduri, cascade, cu peisaje ce-ți taie respirația. Nimic din toate astea nu găsești la Hammerfest....ci mai degrabă dai de munți pitici și golași, crenelând Oceanul Arctic, la un capăt de lume. Vegetația aproape că lipsește cu desăvârșire, peisajul înconjurător orașului fiind la prima vedere dezolant, sterp, rece.

Orașul, cu circa 12.000 de locuitori, este situat în extremul nord, pe mai bine de 70 de grade și 39 de minute latitudine, nu departe de Capul Nord.






Clima este rece, cu o temperatură medie anuală de numai 2 grade Celsius, puternic influențată de Oceanul Arctic, a cărui temperatură este destul de constantă, de circa 4 grade celsius. Data trecută chiar am avut o zi de duminică în care eram liber și gândul m-a dus imediat la închiriat o mașină ca să dau o fugă până la Capul Nord . A plouat însă toată ziua, a fost ceață deasă și mai mult, mi s-a explicat că locația este în ceață mai tot timpul, media numărului de zile însorite pe an nedepășind 10! Așa că am stat în banca mea și m-am resemnat cu gândul că, așa cum nici în Africa de Sud nu am ajuns mai jos de Capul Bunei Speranțe, cel mai sud punct fiind Capul Acelor, tot așa, pe meridian în sus, nu voi ajunge poate niciodată la Capul Nord.... Hm, dar ce diferență.... ce cald și bine era la Cape Town și ce burniță, în mai, la Hammerfest... În acea zi de 17 mai – ziua națională a Norvegiei – pe o ploaie mocănească, mai tot orașul, cu mic, cu mare se-mbracă în haine de sărbătoare, mulți, în costume naționale, și fac un tur al orașului, cu steagurile în față. Apoi, obiceiul local este ca întreaga adunare să vină la spital, care este cea mai mare cladire din oraș, și să cânte imnul național și alte cântece patriotice. Apoi, la ora 13 se îmbarcă într-un tren local turistic, fac un tur al orașului după care fiecare sărbătorește cu familia. Mai toți pe la spital poartă câte ceva cu culorile naționale – roșu și alb- de la ciorapi cu steagul național, până la insigne, batiste, coronițe, broșe. Atmosfera este deosebit de festivă și solemnă, iar cei mai impresionanți sunt copiii îmbrăcați în costume tradiționale, care de mici învață să respecte și să iubească culorile naționale.



În acest colț de lume până și spitalul pare uitat de restul civilizației. Te-ai aștepta ca standardul scandinav să acopere și acest sat pescăresc de altă dată. Spitalul, mare ca toate spitalele nordului, este însă coșcovit, bătut de vântul arctic aprig, de ploaie, de burniță... și ars de soarele continuu din toiul verii. Sigla direcției sanitare a landului Finnmark, a cărui reședință este Hammerfest, chiar este reprezentată de un soare mare pus pe zid la intrarea în spital. Se regăsește pe toate halatele și uniformele spitalului. Geamurile sunt și ele în cea mai mare parte a anului acoperite de praf și de țărâna spulberată de vântul puternic. Asta, amestecat cu mobilierul vechi și cu un relativ grad de dezordine interioară dă aspectul general de lipsă de îngrijire, în puternic contrast cu alte locații norvegiene în care am avut onoarea să lucrez.

Și totuși... apartamentul destinat anestezistului oaspete este situat în partea de nord-nord-est a spitalului cu vedere spre ocean, mai exact spre un grup de insule care ecranează o vedere o panoramă directă asupra oceanului. Atât în living-room cât și în dormitor imaginea este asemenea unui tablou în culori variabile, căci vremea, extrem de schimbătoare de la oră la alta, face ca peisajul să fie și el extrem de diferit. Vântul și ploaia au săpat în zidurile spitalului, astfel încât la unul dintre geamurile din living este un loc confortabil între zid și geam. Perdelele sunt umflate de vânt și mă simt ca într-o barcă cu pânze. Noroc că vântul nu are tot timpul aceeași intensitate....

În Africa de Sud, mai ales la Cape Town și la Durban, m-au fascinat norii joși și schimbători, cerul care pur și simplu cade peste tine. Când am venit în nord, am avut din nou această senzație și, îndrăgostit fiind de nori, am deja sute de poze cu nori frumoși, teribili, înfricoșători, amenințători, vulcanici, fioroși, interesanți, plictisitori, visatori sau pastelati.






Marea varietate de posibilități noroase mi-a fost condimentată cu voalul roșu-portocaliu al cerului arctic în drum spre Hammerfest, de culorile pastelate, calde, nedefinite ale atmosferei locale.... o nouă experiență, diferită, într-un loc așa de diferit. Aici fiind, nu am cum să nu mă gândesc la cealaltă extremitate, cea sudică, la Cape Town. Oricine a fost la Cape Town a rămas, cred eu, îndrăgostit de farmecul orașului, unul dintre cele mai cosmopolite din lume. Cum au putut oare să-i spună Cape Town, adică Orașul Capului? Câtă lipsă de imaginație... Locul geografic este magnific, impunător prin spectacolul total al naturii, Table Mountain iese direct din ocean la 1052 de metri, ca un uriaș ce ocrotește orașul situat între mare și munte. Nu există prea multe locații comparabile în frumusețe, pe lumea asta...

(Cape Town, sursa - Google)

(Cape Town, sursa - Google)

În Cape Peninsula, la Cape Point – punctul cel mai sudic al peninsulei care taie apele ca un cuțit, ai cu siguranță acea senzație de capăt al lumii, căci conform consensului geografic, punctul definește locul de întâlnire al Oceanului Atlantic cu Oceanul Indian . Apele sunt reci, căci numai la 2000 de km mai la sud este Antarctica. Ce trăire unică ai la Cape Point.... Din acel punct este atât de evident că Pământul este rotund.... ce mare șmecherie... 300 de grade de la stânga, la dreapta și în față vezi orizontul de ape perfect rotund. Apoi, orașul bătut și el de vînturile puternice, are istorie complexă și o multitudine de populații care reprezintă practic toate rasele umane, un conglomerat genetic și de limbi, cu mult mai multe decât cele 11 oficiale. Este unul dintre cele mai curate orașe de pe planetă... cu greu poți să aduni o pungă de țărână de pe stradă. Ce straniu... sunt la Hammerfest, ca să povestesc despre Cape Town... Hm... pentru mulți, comparatia este neavenită, căci cum ai putea să compari măreția poate a celui mai frumos oraș din lume cu micul sat pescăresc de odinioară numit Hammerfest... Și totuși, oceanul rece, extremitatea locului, poziția și anumite asemănări geologice mă fac să am în minte o analogie obsedantă.

Întâmplarea face ca nesătuii englezi să fi ocupat Cape Town în 1806 și Hammerfest în 1809. Din Cape Town nu au mai plecat niciodată. De aici însă, nebănuind bogăția locală în petrol și mai ales în gaze naturale, au plecat acum mai bine de 200 de ani și n-au mai revenit. Germania a ocupat orașul in al Doilea Război Mondial și avea să dea lupte grele cu Rusia în 1944. De atunci și până mai acum câțiva ani, nimic nu a deranjat liniștea locală a micului orășel pescăresc. Recent s-au descoperit mari rezerve de petrol, dar mai ales de gaze naturale, și orașul cunoaște un boom economic, cu creștere de populație. Asemenea fratelui mai mare din extremitatea sudică a planetei, putem spune că orașul devine cosmopolit, căci astăzi Norvegia este departe de a fi un bloc monogenetic. Asaltul Africii, Asiei, al Orientului Mijlociu și chiar al Americii de Sud este evident aici. Poate că sunt eu fixat pe astfel de probleme, dar la blocul de nașteri parcă văd mai puține norvegience sau norvegience născătoare de hibrizi și mult mai multe rusoaice, somaleze, afgane, tailandeze, filipineze, chilience, brazilience!, și alte nații de femei născătoare de hibrizi... ehe... pai dacă ei se combimă cu oricine, apoi, ele..... ele se combină cu absolut oricine....

Orașul crește, străzile au fost recent pavate cu dale elegante, totul este curat, nou, ca scos din cutie, buticuri elegante expun mărfuri în general de calitate... În Micul Cape Town prețurile sunt... norvegiene... nimic nu se vinde fără ca statul să aibă un profit generos. Cel mai tare mă surprinde prețul parcării din centru care sare de la 2,5euro pentru prima oră la circa 3,5 euro pentru ora a cincea.

Mai mult de cinci ore nu ai voie să parchezi. Este cu siguranță mai scump decât oriunde în Cape Town și poate că mai scump ca la Paris. Este de tot râsul să plăteși mai mult de 16 euro la capătul lumii pentru cinci ore de parcare... dar asta e; nimeni nu comentează... toți plătesc 3 euro pentru un litru de lapte, sau circa 4 euro pentru o pâine, 3-4 euro pentru o bere din alimentara, ca să nu mai zic că somonul este mai scump aici .... în balta de alături, decât în Romania. Benzina.... nu, nu este gratis, nu este nici măcar ieftină, așa cum s-ar cuveni la un mare producător de benzine și petrol, ci este aproape 2 euro pe litru. Au dreptate, mediul trebuie protejat, cu cât te plimbi mai puțin cu mașina și cu cât mănânci mai puțin, mediul va fi mai curat! Australia a introdus de curând taxa de emisii de bioxid de carbon pentru animalele de casă. Taxa pentru un câine mai măricel este egală cu taxa pentru un jeep. Cred că Norvegia va fi mai strictă în acestă privință și cred că nu e departe momentul în care aici se va plăti aceeași taxă pentru ...oameni. Țigările costă aproape 10 euro pachetul...asta mă bucură, dar cu toate astea numărul fumătoarelor este mare. Mai ales ele fumează și scuipă pe străzi...la fel ca și în Suedia. Educație antifumat se face,...dar nu se lipește, căci ca și în Suedia, educația generală este la un nivel catastrofal, familiile sunt dezorganizate, iar sistemul parcă stimulează lipsa educației ...În Marele Cape Town, în 1997 un mic dejun în gară costa 1,58 ranzi, adică circa 0,35$!, și sunt convins că este în continuare ieftin; în Micul Cape Town, o pizza costă circa 25 de euro!...În sfârșit, un teren stâncos și denivelat construibil costă ceva mai mult de 100 de euro pe metru pătrat, iar o vilă nouă de 150de metri pătrați costă circa 400.000 de euro. Cu banii aștia cumperi un apartament de lux sau o vilă serioasă cu piscină și palmieri în Cape Peninsula, care este de departe cea mai elegantă locație din toată Africa!

În Norvegia banii se întorc rapid în visteria statului, iar poporul pedepsit, urmează fără să crâcnească programul partidului. Mulți dintre conaționalii noștri visează la o muncă necalificată în țara fiordurilor, fără să realizeze costurile vieții de aici....Din statistici sună frumos, realitatea este însă departe de-a urma cifrele statisticii...Banii sunt tocați în activități sociale, în susținerea bătrânilor, a handicapaților (în număr mare, ca și în Suedia), în integrarea străinilor, azilanților, în susținerea sistemului medical, care în lipsa unei distribuții comunist-utopice a resurselor ar fi falimentar. Pregătirea generală, educația medicală a poporului, dar mai grav a personalului medical, este atât de deficitară, încât de multe ori se face aceeași muncă de 2-3 ori pentru un rezultat apropiat de cel dorit. Spre exemplu, un antebraț pus în gips astăzi este radiografiat mâine, este repus în gips, iar peste o lună este refracturat pentru a fi operat, căci gipsul a fost pus incorect și a doua oară... și-așa țara este plină de strâmbi, schilozi, uneori handicapați pe viață, pensionați la vârste extrem de tinere, întreținuți social de stat. Exemplele pot curge în privința intervențiilor și a re-reintervențiilor în întreaza Scandinavie, unde examenele de specialitate ale medicilor au fost înlocuite cu simple evaluări făcute de colegii cu experiență.... Așa e, nimeni nu trebuie să se streseze; armonia este totală!

I-am întrebat pe mulți de ce trăiesc aici ... Unii mi-au răspuns că impozitul ceva mai scăzut i-a atras... alții au invocat lipsa impozitului plătit pe curentul electric... În Suedia și Norvegia există un preț pe kw, la care se adaugă taxa statului pe curentul electric, ca și pentru benzină, iar la această sumă se aplică un impozit de 25%! Alții au invocat culorile aurorii boreale...pe care o văd de fapt numai câteva zile pe an. Cu alte cuvinte, când nu văd aurora boreală se gândesc la impozitul scăzut..... Dar, de fapt, cei mai mulți mi-au dat același răspuns, poate preformat.... cu siguranță, nu sunt primul care întreabă... AICI M-AM NĂSCUT ȘI AICI AM FAMILIA....și imediat în logica de mai sus mă întreb, ce caut eu aici? De ce nu scriu acum din Drăgășani sau măcar de la Sibiu... Ei.... poate că voi scrie cândva și din locul de baștină.... deși, s-ar putea ca odată ajuns în locurile natale să mă părăsescă subit nevoia de-a vă comunica ceva în scris. De fapt, mi se întâmplă ca după câteva săptămâni de stat în România, să am senzația că toată povestea scandinavă îmi este neverosimilă, că nu am fost niciodată aici, că nu vorbesc suedeză sau norvegiană și totul îmi este busc ... străin, departe, ireal.


16 octombrie 2011 (...sorei mele)

4 comentarii:

  1. Domnule doctor, am un prieten care e anestezist. Mi-e prieten doar din punctul meu de vedere, fiindcă el nu mă cunoaşte. Soră-sa, tot doctoriţă, mi-e prietenă şi mi-l povesteşte din când în când. Fiindcă îl iubeşte. În felul ăsta am ajuns să ştiu ce înseamnă un medic de ATI. Poate că mă ajută şi faptul că sunt farmacistă...

    Am citit "Programul Terra". Sunt de acord cu el. Şi, implicit, cu dumneavoastră.
    Imaginaţi-vă! E o amărâtă de seară de duminică, mâine lucrez de dimineaţă, în ţară lucrurile merg prost, eu, însămi, în viaţa particulară aştept cu sufletul la gură nişte chestii şi singurul lucru de bun simţ care mi-a trecut prin minte a fost să vă salut şi să vă rog să continuaţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. fain...chiar fainutz,articolul;ce bine k nu sunt acolo.....cand ne vizitati,in California?

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2100947/Eisenhower-secret-meetings-aliens-pentagon-consultant-claims.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Exact asa cum stiam: plastic in suflet. Valoare zero. Ma apuca rasul cand vedeam la targurile de meserii in domeniu, ca-s gata sa-ti ofere si marea cu sare cu tot (hmm...in romania, calcam pe ea, dar n-o stim pune in valoare...) doar-doar te spala pe creier sa te muti la ei.

    Doctore, sunt si eu plecat temporar din romania (ca deh, am credit in banca si tre' platit :D), dar tot acolo ma intorc. Nu mai vad mizeria omului, ca atunci vad doar mizeria din mine...

    Sanatate ca-i mai buna decat toate!

    RăspundețiȘtergere