.

meniu orizontal

marți, martie 08, 2011

Norvegia

Iată-mă din nou in Norvegia, ajuns la Førde după o gardă de miercuri spre joi în Suedia, după peripeţii cu avioane întârziate, furtună de zăpadă la Bergen - care ce-i drept, a fost o încântare. Aşa că avionul, în loc să aterizeze mai la nord-vest la staţia intermediară Bergen, a ajuns în sudul Norvegiei la ... Stavanger, atunci când benzina era pe terminate. A fost o şansă unică să aterizez gratis aici, căci Stavanger a fost capitala culturală europeană în 2001.. şi tot aveam în plan să vizitez oraşul. Afară era însă frig şi umed, aşa că în final m-am bucurat să aştept în avion o vreme mai bună pentru a încerca o nouă aterizare la Bergen. În acelaşi spirit a fost şi un gest de solidaritate umană să fiu alături de ceilalti pasageri lipsiţi de acces la toaletă timp de trei ore. 

Deşi era noapte, am putea considera că soarele a ieşit pe pista din Bergen, căci în sfârşit am decolat şi am aterizat o oră mai târziu la Bergen unde am înnoptat joi spre vineri. Hotelul super şi plătit de SAS cu o bere pe deasupra. Am dormit tun cu zâmbetul pe buze, distrat de aventura zilei. Vineri la prânz am aterizat direct în gardă la Førde.. .. Astăzi - duminică, sunt din nou de gardă şi săptămana viitoare voi lucra aici pe post de intensivist...

M-am gândit să vă scriu câteva impresii de la locul de muncă norvegian, care suferă şi el o dinamică, pentru ca lumea... se mişcă.. şi se mişcă într-un mod curajos, cutezător. A lucra în Norvegia a fost întotdeauna o provocare pentru mine, nu numai sub aspectul profesional, îmbinând protocoale suedeze, norvegiene condimentate cu vechi obiceiuri româneşti, dar şi sub aspectul comunicării în spital cu vorbitori de dialecte norvegiene, daneze, suedeze, şi de alte nuanţe "norvegiene" care de care mai originale.

Ca o paranteză, mă văd din când în când colon în Africa anilor '60, cu fermă de struţi, un mic avion cu care să zbor deasupra frumuseţilor, fără televiziune, fără internet şi fără griji, căci tare drag mi-a fost de Africa. Este o proiecţie ce-şi are locul temporal continuu în deceniul '65-'75. Dar ce plictiseală!!! NU ar fi decât o altă provocare la un pol opus al vieţii cotidiene de astăzi.... Cum v-aş fi putut eu oare trimite această scrisoare într-o astfel de conjunctură? Şi prin absurd că aş fi trimis-o, ce oare v-aş fi putut scrie? Ideea prietenului meu - Dr. Victor Caraţun de-a cumpăra acum teren cât cuprinde în Africa, de-a proclama o nouă republică, de-a importa apoi forţă de muncă, de-a crea un nou stat în care noi sa fim legiuitori, nu-i rea deloc, poate că va deveni viabilă în câţiva ani în funcţie de conjunctura internaţională.... Cine se mai înscrie ??? Dar ... ce să facem acolo, de fapt? NU mai este timp de lenevit, căci secolul TEHNO a venit!

În Norvegia, se schimbă încet şi sigur condiţiile de muncă, aşa cum se întâmplă şi în Suedia, în sensul că tehnica nouă îşi pune amprenta pe fiecare moment al zilei.

În Suedia mi-am schimbat de curând locul de muncă, dar numai timpul va hotărî dacă am făcut o mişcare deşteaptă sau ...

Am să vă descriu mai intai puţin modul meu de lucru în clinica din Suedia.

Sistemul electronic a făcut ca timpii de lucru sa fie prelungiţi şi să am timp mai puţin sau deloc să citesc www.ziare.ro, ceea ce de fapt are o grămadă de părţi pozitive. Cred chiar că ar fi bine să vă ocupaţi şi voi timpul cu ceva util în loc să citiţi ştiri proaste sau să acordaţi importanţă imediată unor fapte pe care oricum le uitaţi aproape instantaneu. Bine c-am scapat de www.ziare.ro. 
Gândiţi-vă că jurnalul electronic este atât de bine conceput încât absolut totul este înscris electronic până la ultima aspirină, amestecuri de soluţii injectabile, venfloane, catetere, orice manevră pe pacient trebuie documentată în timp real pe computer. Au vrut chiar sa ne doteze cu un laptop pe fiecare, ca să nu mai inlogăm de fiecare dată pe un computer comun şi să mai pierdem timp şi cu asta. Din păcate, spitalul nu a avut fondurile necesare pentru o astfel de acţiune. În plus, gândul rău m-ar fi împins să citesc pe ascuns pe coridoare www.ziare.ro, ceea ce ar fi însemnat o întoarcere la obiceiurile proaste. Gândiţi-vă că am trei parole de lucru concomitent în trei sisteme electronice, căci medicaţia , jurnalul şi programul operator sunt în sisteme diferite. Parolele trebuie schimbate in fiecare lună!!! din motive de securitate şi de siguranţă a intimităţii pacientului şi nu trebuie să foloseşti aceleaşi parole pe care le-ai mai folosit în ultimele 3 luni! Toată medicaţia preoperatorie, postoperatorie, totul trebuie documentat în timp real. Suedezii ăştia au spart piaţa în informatică ... nici nu ştiu cum s-au gândit la toate... Mă bucur ca am avut şansa istorică să pot lucra într-un astfel de sistem. Simt că şi memoria mi-a întinerit de când folosesc constant trei parole în Suedia, două în Norvegia plus o multitudine de coduri numerice de acces la diverse secţii. Asta da provocare! Şi fizic sistemul mă ajută să mă ţin într-o formă bună, căci dau anestezie la trei săli de operaţie şi între timp mai fac şi consulturi preanestezice. Se poate spune clar că încărcarea timpului de lucru a ajuns la limita superioară a eficienţei şi asta nu numai pentru mine ci pentru toţi colegii.

Pacienţii au scapăt de o buna parte din întrebările inutile ale medicilor, ei şi asistentele fiind ocupaţi cu ....documentarea pe computer. Se întâmplă de multe ori ca între imaginea pacientului de pe computer şi cea de la pat să fie o mare discrepantă, dar aşa cum am spus, este o adevarată provocare să lucrezi în sistem. Toţi consultă computerul căci doar acolo găsim datele pacientului. Sistemul nordic de consult mai are o grămadă de alte particularităţi ca o rezultantă a mentalitaţii şi perspicacităţii tipic scandinave.

Pe secţiile medicale, inclusiv pe cele de terapie intensivă, "se rondeaza" toţi pacienţii la grămadă şi apoi se face câte o vizită individuală. Ce înseamnă asta? Te întâlneşti tu, ca intensivist, cu medicul internist şi cu asistenta care are grijă de pacientul X, discuţi 15-20 min despre el, timp în care consulţi computerul şi nu pacientul, apoi iei în discuţie în altă echipă pacientul Y, apoi pe următorul şi ..... după 1-2 ore mergi la vizita reală şi începi cu pacientul X, pe care-l saluţi timp de un minut, pacientul Y un minut, şamd. Evident că după o oră s-ar putea să uiţi care pacient are boala cutare şi analizele cutare.... Trebuie să vă spun că am o admiraţie sinceră pentru colegii mei care lucrează în această modalitate. Nu ştiu exact cum pot să o facă, dar şi eu mă străduiesc să le ţin isonul... şi să înteleg mai bine sistemul.

Deşi toate asistentele vor să vorbească cu tine în acelaşi timp sau să vorbească între ele la un număr mare de decibeli, în timp ce tu eşti concentrat pe un rond sau în a scrie medicaţia pacientului, treaba merge. Mi s-a întâmplat câteodată să scriu medicaţie la pacient greşit!!! dar este de înteles, căci sunt şi eu om şi li se întâmplă şi altora. Nu-i aşa? Uneori este chiar distractiv. Odată, în Norvegia, chiar la raportul de gardă am deschis să citesc o anumită secţiune a unui jurnal electronic şi ce credeţi că scria? „fail pasient” ... şi-atât – adică pacient greşit!!! Vă daţi seama ce râs a fost şi ce bine ne-am distrat. Trebuie să fi fost vorba de înscrisul unui coleg superconştiincios, căci de obicei este greu să-ţi dai seama că ai făcut astfel de greşeli, timpul limitat nepermiţându-ţi să te întorci asupra celor scrise şi mai ales semnate electronic.

Situaţia descrisă mai sus este valabilă în toate landurile din Suedia care au introdus sisteme electronice complete de foi de observaţie şi modul de medicatie. Situaţia este puţin diferită acolo unde modulul de medicaţie este încă pe hârtie... dar este doar o problemă de timp 1-2 ani, poate mai puţin când totul va fi acoperit de sisteme electronice .... . Deşi performante, concepute pentru o mai bună securizare a informaţiei şi a pacientului în general, aceste sisteme implică muncă UMANĂ DISPUSĂ LA GREŞELI UMANE. Organizarea bună presărată cu şedinţe (cam 30-50% din timpul efectiv de lucru) va încerca să evite greşelile din sistem. Mai apar uneori în medicaţie doze de zece ori sau chiar de 100 de ori mai mari decat doza dorită!!!... dar aşa e la început... până acum n-am auzit să fi murit cineva din cauza asta şi oricum dacă se va întâmpla, va fi relatat la o statistică ce include astfel de erori...umane, căci oameni suntem.

Spre exemplu, astăzi am sub observaţie aici, la Førde, pacientă de pe ortopedie care a primit doză de 10 ori mai mare de Emconcor, dar nu s-a intamplat nimic, eeah... un pic de bradicardie, iar data trecută am avut pacientă cu doză de 100 de ori mai mare de terbutalină intravenos....a supravieţuit miraculos şi cred că o duce bine şi acum.

Încărcarea mare cu sarcini de serviciu, în mare parte rezultantă a punctului de mai sus, simt ca mi-a împlinit viaţa. Alerg în gărzi între terapie intensivă, naşteri, urgenţă şi sala de operaţie.... şi am o condiţie fizică de invidiat! Anul trecut am făcut 80 de gărzi de noapte (eu am vrut-o, căci nu mă obligă nimeni să lucrez şi în Norvegia), dar mă simt excelent, în formă fizică şi intelectuală! Mă SIMT EXCELENT!!

Un alt motiv pentru care mi-am schimbat serviciul este nivelul salarial din land, uşor sub media pe ţară. Aşa că am schimbat landul şi voi lucra în sudul Landului Uppsala, nordul Stockholmului, la media superioară a salariului de medic primar din Suedia, la un spital mai mic, unde am mai lucrat în trecut, unde viata de spital este cu mult mai linistită. Din păcate însă, modulul de medicaţie electronică nu va ajunge aşa de curând. Dar asta e ...sunt consolat, în viaţă nu poţi să le ai pe toate.
Sistemele electronice de operare a informaţiei în spital, care necesită curs de operare, sunt o mare provocare pentru cei care doresc să lucreze ocazional, pe perioade scurte. Cine crede că ar putea reprezenta un handicap major atât pentru angajator cât şi pentru angajat, se înşeală. În final, sunt numai avantaje.

Gânditi-vă profund şi le veţi găsi cu siguranţă!

Norvegia - Førde

Am lucrat aici ocazional, incepand din 2004. Încă de la început, m-am simtit pe undeva ca acasă, pentru că tot personalul e superobişnuit cu străinii, foarte prietenos. În plus, câteva detalii tehnice, monitoarele Siemens, respiratoarele Evita, îmi aminteau atunci de Spitalul Militar Sibiu. Personalul multihibrid - deşi nehibridat, a dat întotdeauna o nuanţă de exotic nordic, dacă se poate spune. Colegii anestezişti angajati permanent sunt din: Norvegia trei (dintre care unul cu pregatire si cetăţenie germana - şeful), iar restul din Germania, Olanda, Sudan via Germania, Suedia si Danemarca. În plus, sunt medici rezidenti originari din Norvegia, Finlanda, Olanda şi Bielorusia. Medicii primari suplinitori vin in mare parte din Suedia şi sunt suedezi, polonezi, un slovak, un roman (eu!) sau din Danemarca - danezi, germani şi o estoniancă. Cum ne înţelegem? greu de priceput!!! Suntem aici în patria dialectelor dificile şi avem cu totii o scuză.... Păi dacă ei, norvegienii, nu se înţeleg ei între ei, păi cum să-i înţelegem noi? ... şi totuşi funcţionează, toţi încearcă să vorbească norvegiana sau "scandinaviska", fiecare reuşind cu un alt accent. De departe, cei mai greu de înţeles sunt colegii danezi ca şi colegii de terţe naţionalităţi, vorbitori de limbi scandinave, mai ales de dialecte daneze.Asistentele sunt toate norvegience, eventual, pe timp de vară, mai apar câteva suedeze şi daneze fierbinti care urcă ceva mai la nord ca să se răcorească.

În ultimii ani, lucrurile au evoluat şi aici în privinţa jurnalelor electronice şi... a multitudinii schemelor şi blanchetelor care trebuie completate în diverse ocazii. În curând cred că vor introduce şi schema de completat pentru mers la toaletă... dar în final ... timpul de lucru va fi complet folosit! Păi, ce să faci? Să citeşti www.ziare.ro? Păi, cu ce folos? Să te deprimi? Unii ar putea numi chestiunea asta birocraţie, dar vedeţi, are o nuanţă tehno care nu-i de colo. Trăim doar în 2008! Păi, ce-ar zice scribii din antichitate să ne priveasca? Noi suntem zeii!

Eu, ce-i drept, sunt printre cei ce "uită" sa completeze diverse scheme, dosare, etc. dar mă străduiesc să mă perfecţionez. Aşa am fost eu... doar nu mă voi schimba acum... Chiar şi dosarul de completat în faţa fiecărui contract de lucru în Norvegia conţine cel putin 20 de pagini fără exagerare. Dar cum altfel aş putea să-mi îmbunătăţesc norvegiana? Dosarul în cauză are pentru mine câteva pagini în plus, căci sunt din Romania şi sunt privit ca cetăţean roman, şi nu ca integrat pe piaţa de muncă a nordului, Norvegia fiind în afara UE. Chestia asta mă flatează, căci pe lângă faptul că ştiţi bine, şi nu e de glumă cu asta, SUNT MÂNDRU DE ORIGINEA MEA PUR ROMANEASCĂ, EI BINE, SUNT CU ATÂT MAI ROMÂN ÎN FAŢA LOR. Evident că pentru cei de la poliţie, impozite, ministerul norvegian al emigraţiei, este mai greu să înţeleagă ce este cu mine cu un dosar cu trei diplome de specialitate în anestezie-terapie intensivă: românească, suedeză şi norvegiană. Numai având diplomele locale şi fiind în registrul medicilor suedezi sau norvegieni poţi beneficia de avantajele pieţei de muncă, de flexibilitate la contracte şi de aceleaşi drepturi financiare ca şi ei. Este extrem de important să stăpâneşti sau măcar să te descurci bine în dialectele locale.

Ce-i drept, de fiecare dată când vin la Førde, şeful de secţie, Olav, mă duce la biblioteca spitalului şi-mi recomandă carţi şi CD-uri în ny norsk, adică în noua norvegiană, dialect devenit limbă oficială pe coasta de vest. Asta nu că eu aş vorbi cel mai prost norvegiană din tot grupul, ci pentru că am o ofertă permanentă de lucru aici, pe care aş putea teoretic să o transform oricând în contract definitiv de muncă. Suedeza seamănă mai mult cu norvegiana de Oslo numită bokmål.

Fiecare medic sau angajat în general are un cont electronic al orelor de muncă extrem de complicat pe care eu nu l-am folosit niciodată şi care este în legătură directă cu biroul personal şi mai departe cu banca! Fiecare îsi trece conştiincios orele de muncă suplimentare în acest sistem, dacă vrea să-i fie plătite şi pentru asta mai pierde ceva timp cu completarea schemelor, blanchetelor, totul electronic. Am primit şi eu un dosar cu instruirea în respectivul sistem, am fost chiar şi la o şedinta de doua ore de instructaj, ....şi mi-am zis: da, domnule, jos pălăria!

Aştia-i depăşesc pe suedezi! Poate că ar fi fost mai simplu să-i spui secretarei "azi am un minut în plus de plătit..." dar, trăim în plin secol TEHNO... Pssst... păi, ştiţi ce-ar zice ăia din antichitate.... sau ce antichitate, ăia din Africa de azi.... Credeţi că chestia cu blanchetele şi protocoalele astea ar scuti niste secretare de plătit? Nu, în nici un caz; numărul lor a crescut în progresie geometrică de când cu noile sisteme electronice. Când lucram la Spitalul Universitar Södersjukhuset din Stockholm, aveam angajate 8 secretare... acum numărul lor trebuie să fie cel puţin dublu ...dar şi asta este benefic pentru societate. Păi ce sa facă altfel acasa, să stea degeaba , să se apuce de droguri? Cred ca am nimerit în societatea perfectă.

Fiecare pacient pe terapie intensivă este încadrat spre exemplu în 3 scale de risc: APACHE II, SOFA şi SAPS III, scrisorile medicale interne, legătura telefonică cu diverşi implicaţi la pacientul în cauză fac din munca medicului o activitate efectivă cu recul asupra unei bune viziuni asupra stării de sănătate la nivel national. În fiecare moment ai acces la statistica naţională privind cazurile grave de terapie intensivă, iar de aici decurge necesarul de paturi de spital, personal, susţinere financiară, etc. Apeşi pe buton şi ai graficul în faţă.... Eeeeee, epoca tehno... cum v-aş scrie eu altfel? să merg la poşta de la ferma mea de struţi... dacă e poştă...


Ştiţi cum e, în comunism şi mai ales în cel utopic: toţi trebuie să aibă de lucru iar dacă nu vor să muncească, trebuie totuşi să trăiască şi ei... În Norvegia este incredibil ce a putut să facă doctrina din oameni... probabil sunt cei mai norocoşi din toată Europa. Norocoşii sunt cei mulţi, cei ce doresc un astfel de sistem. Deşi Norvegia este al patrulea – al cincelea exportator de petrol, nivelul taxelor este uriaş, ca şi când ar fi în război; impozitul pe venit este de circa 30 - 55% în funcţie de venit. Trebuie să munceşti mult, căci banii iau calea impozitelor şi aşa poţi să-i susţii pe cei ce nu vor să muncească. Dintr-un salariu de medic numai aproape jumătate din contribuţia ta procentuală la fondul de pensii va fi .... pensia ta. Restul reprezintă susţinerea ta financiară a celor care nu pot să-şi facă o pensie, dar o vor primi-o cu siguranţă – şi tot cam cât ai şi tu, căci nevoile de trai minim sunt cam aceleaşi, nu-i aşa? Problema cea mai grea de înţeles pentru mine este că poporul acceptă cu dăruire programul partidului... Înscrierea unei maşini înseamnă taxe 50-100% din valoarea maşinii. E, ce ziceţi? Anul trecut, ultimul meu contract a avut un impozit preliminar de circa 60% !!!! Anul acesta voi fi mai atent....Salariul mediu pe economie este de circa 30.000 euro/an din un minim de 30% reprezintă impozitul. Banii sunt redistribuiţi cu grijă de la cei care muncesc la cei care nu pot sau nu vor să muncească şi în final toţi o duc cam la fel de bine?.. iar statistica la nivel internaţional arată de invidiat! Efectul este că nimeni nu mai vrea sa mai studieze, iar forţa de muncă specializată este importată pe bani grei. Toate femeile de serviciu sunt norvegience, în schimb, cu greu găseşti un norvegian într-o echipă medicală, iar dacă este, de obicei este din părinţi emigranţi. Aşa se întamplă că unul ca mine depăşeste în numai câteva săptămâni de lucru salariul anual mediu pe economie.... avantaj noi...

Nu ştiu cum se face că ţările astea care stau cu fundul pe aur sau pe petrol dirijează banii atât de ...diferit de cum aş face-o eu. Capi de serie cu imagini extreme situate la poli opuşi sunt cu siguranţă Norvegia şi Dubai.

Dacă într-o zi ne-am sătura să fim zeii epocii TEHNO şi ne-am întoarce în timp, şi dacă sub ferma noastră de struţi s-ar găsi petrol, vom dirija cu siguranţă banii într-un mod cu mult diferit.... nu-i asa?

S-a trecut deja de ieri şi aici la Førde la foi de observaţie total electronice ... funcţionează excelent. Acum mă simt în siguranţă şi eu, şi pacienţii. Cred că şi încrederea lor este mai mare în sistem când văd cât de TEHNO suntem. Pentru noi, străinii, ar putea părea un pic mai complicat, căci mai trebuie să şi scriem în norvegiană... şi cum în această săptămână care vine sunt plasat să ţin terapia intensivă, am ceva de scris. Norocul meu este că o fentez pe româneşte, căci am din când în când câte un "scrib" - un rezident local căruia îi dictez sau care îmi corectează compoziţiile.Dar asta e şi în dezavantaj căci nu, îmi fur singur căciula... Trebuie să mă perfecţionez, să fiu mai bun, mai conştiincios, căci aşa m-a învăţat familia şi şcoala.... Când mă gândesc... neam de neamul meu .... şi nici măcar eu nu am visat la asemenea producţii de scenariu sau de imagine. Ce şansă... să trăieşti, să visezi şi să simţi TEHNO.

Jurnal electronic nou, o grămadă de aparatură nouă superdigitalizată (aparate de dializă, ventilatoare, monitoare chiar şi numărătoare de câţi paşi am mers azi prin spital), asociată cu nişte bolnavi de nici în filme nu vedeţi.... Aşa bolnavi împinşi spre limitele vieţii la o supravieţuire tehnic performantă, cu toate cateterele înfipte în ei, supermonitorizaţi ca-n filme SF... mai rar. Ei .. sunt beneficiarii epocii TEHNO, ei beneficiază de o moarte supranormală...

Ce miracol! - VIAŢA!!

6 iunie 2008


4 comentarii:

  1. Da,aveti dreptate si ati reusit sa descrieti perfect o parte din sistemul medical scandinav.Asistente care documenteaza,adica au grija ca indiferent ce se intampla ,mortul ,adica pacientul sa fie de vina.Medici care consulta cu ochii in computer si scriu tot ce spune pacientul,care poate habar nu are ce spune.Dar totul trebuie documentat.Pana si paturile din spitale arata de parca ar fi avioane F16,nu mai spun de toata aparatura de ultima generatie.Totusi medicii au ramas mult in urma.Profesionalismul multora dintre ei cu mult sub nivelul unor asistente din Romania,care au niste ani de experienta.Medici specialisti care fac greseli capitale la lucruri simple.In Danemarca la o populatie de nici 5 milioane de oameni sunt peste 15mii de operatii gresite anual.Medicii care conving femeile sa-si amputeze sanii pentru a prevenii cancerul.Femei sanatoase dar care au avut in familie cazuri de cancer..Altceva nu se previne in DK.Eventual escara,dar asta de catre infimiere.Daca azi am o exema si eu ajung peste3 luni la un medic dermatolog,am ajuns degeaba.Pana si cei cu tentativa de suicid,ajung la medicul psihiatru ,cel mai devreme dupa 3 luni.Aia care mai ajung..
    Daca medicul de famile te trimite, gresit ,la un specialist,mai astepti 3 luni pana sa fi consultat de alt specialist.Deci daca suferi,de 3 boli diferite ai de astepta ceva timp.Daca mergi la scanare de rinichi,poti avea cancer pe ficat sau pancreas,ca nu vei afla.Trebuie ca medicul tau de familie sa specifice ca se vor scana si ficatul,pancreasul,prostata,etc.Cand ajungi la specialisti,ajungi degeaba.E pierdere de timp.Nu neg ca exista exceptii,dar aceste exceptii intaresc regula.Am cunoscut si medicina suedeza,in mica parte.Copil cu febra 40 trimis acasa cu recomandarea sa se deschida geamurie.Om cu tensiune 170/110 trimis acasa de la urgenta de catre asistenta care a considerat ca nu e cazul ca pacientul sa fie vazut de medic.Nu pastile,nu reteta.Om cu rinichi polichistic e consultat de un medici de familie care ai recomanda medicamente de calmare,un gen de neuroleptice .Norvegia. Femeie cu diabet,se simte rau,ajunge internata in spital unde in afara de insulina zilnica nu primeste decat mancare buna,plus sucuri ,iaurturi de fructe,prajituri,cam tot ce nu trebuia sa manance,ca in spitalele scandinave.Ce-i al lor e al lor! Fata se simte tot mai rau si observa ca se ingrasa.Anunta medicul specialist,acela care face vizite de 1 min per pacient.O consulta si spune ca totul e ok.Dupa 7 zile fata e ca un balon iar vederea incepe sa se incetoseze.Specialistul spune ca totul e ok,sub control si o trateaza cu 4 mg de diuretice,ca pe belusi.Dupa cateva zile fata pleaca in Romania.Acolo este internata de urgenta si i se administreaza 10 fiole de furesemid, zilnic timp de 3 zile si scot"galeti"de apa din ea .Se constata insuficienta renala si trece pe dializa.Azi traieste,face dializa de 3 ori pe saptamana si este oarba.V-as putea da multe exemple si concrete dar nu am voie datorita politicii de secret profesional din DK.Stiu ca in Ro nu sunt bani,ca spitalele sunt cu sunt,ca ... dar prefer oricand sa fiu diagnosticat in Romania si chiar tratat acolo .Stiu ca poate ar trebuii sa imi cumpar si spirtul si pansamentele,medicamentele,sa-mi aduc si cearceafurile de acasa,stiu si totusi prefer Romania decat Scandinavia,in caz de boala

    RăspundețiȘtergere
  2. .La fel este si in Canada,doar ca putin mai rau ca in Scandinavia.De acolo oamenii pleaca ,la tratament in Cuba,Mexic,Dominicana.Noi cei din Europa ajungem macar odata pe an in Ro.Chiar si medicamente tot de acolo aducem.Culmea culmilor este ca nici medici nu sunt nici dreptul de ati cumpara madicamente fara reteta.Genocid curat.Pot sa va spun ca personal am cunoscut sute de oameni bolnavi care sufera de dureri crunte si primesc Panodil ca si medicament.Probabil ca pentru dureri menstruale o doza de 10 buc ajuta,dar la altceva,doar sa distruga stomacul ,ficatul si rinichii.In fine,vreau sa mentionez ca tot ce am scris se refera la spitalele si medicii la care se trateaza oamenii de rand si nu regina,regele,ministrii,sportivii de performanta si milionarii.Presupun ca pentru ei exista ceva mai mult cu toate ca am o banuiala ca si ei se trateaza in alte tari...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu este nevoie sa apara comentariul meu.Era pentru dumneavoastra,pentru a vedea si fata reala a sistemului medical scandinav

    RăspundețiȘtergere
  4. Macar 20 la suta daca ar avea si sistemul sanitar romanesc din ce au cei din Norvegia, nu ar mai exista atatea tragedii in spitale.

    RăspundețiȘtergere