Motto:
10. În vremea Începutului, Prajapati (creatorul divin) creând fiinţele odată cu sacrificiile, a spus: "Înmulţiţi-vă prin acesta;...(conform legii sacrificiului n.a.)
11.Prin el (prin sacrificiu) să-i ţineţi în viaţă pe zei, (iar) zeii să vă ţină în viaţă pe voi; susţinându-vă unii pe alţii, veţi dobândi binele suprem.
(Baghavad-gita III - yoga faptei)
Pentru a avea o imagine unitară, cuprinzătoare a P.T., textele spaţiului geografic biblic nu ne sunt în mod sigur îndeajuns. Alte scrieri vechi, ne ajută în înţelegere, completează informaţia P.T. şi aduc noi piese jocului de puzzle. Toate aceste scrieri sunt profund acordate lingvistic, au o unitate de expresie remarcabilă, înţelegerea uneia dintre ele poate duce la transferul informaţiei de bază în cealaltă, astfel încât informaţia noii lucrări pe care o citim pare facilă, uşor de decodat. Înainte de a citi Biblia am răsfoit Cartea egipteană a morţilor, Bhagavad-gita, "Cele mai vechi upanişade" (taine): Brhadaranyaka-Upanişad şi Chandogya-Upanişad. Trebuie să recunosc că la ‘nceput mi s-au părut abstracte, impenetrabile, cu o informaţie greu asimilabilă. După parcurgerea Bibliei şi a Coranului, cărţi în care informaţia este scrisă mai direct, cărţile mai sus amintite mi s-au deschis, informaţia lor părându-mi de această dată uimitor de directă, de logică, de frumoasă, de aleasă, minunat scrisă. Apoi, după anul 2004 am venit în contact cu Zoharul a cărui parcurgere m-a ajutat enorm să înţeleg anumite aspecte descrise în "Cartea legii lui Manu" dar şi în celelalte scrieri indiene, pe care vi le voi face cunoscute în acest capitol. Am să vă prezint în mod special această carte deoarece mi se pare extrem de bine sistematizată.
Ca orice alt text vechi de bază, cartea începe cu…creaţia. Primele versete se referă însă exact la obiectivul carţii şi anume la definirea LNH (legii non-hibridării):
1. Manu şedea cu gândul îndreptat spre un singur lucru, când maharşii se apropiară de el şi aplecându-i-se cu respect, îi adresară aceste cuvinte:
2. Stăpâne, binevoieşte a ne descoperi în chip exact şi pe şart legile care privesc toate castele primitive (cele patru caste) şi castele ieşite din amestecarea celor dintâi. Cartea legii lui Manu cartea întâi - Creaţia
E, acesta este obiectivul carţii - definirea legii care guvernează castele.
Sunt prezentaţi zeii şi filiaţia lor, apoi, ni se spune ca şi în Zohar care dintre zei au dat elemente genetice în PIG indian, cum au fost separate grupele genetice ale programului în caste, LNH în toate variantele posibile, regulile speciale indiene, majoritatea cu vădit rol de menţinere a separării castelor. În final cartea ne spune ce se întâmplă cu cei care au respectat legea, cum sunt transformaţi şi ajung în lumea zeilor. Prin urmare, este o carte cu cap şi coadă asemenea Bibliei, o carte unitară, completă. Anumite pasaje cred că ar fi putut să fi fost mai complete în informaţie, dar sunt sigur că acea parte "lipsă" se regăseşte dezvoltată din plin în alte scrieri indiene.
Din unele puncte de vedere cărţile indiene pline de metafore bine alese mi se par astăzi mai tehnic scrise decât Biblia. Cărţile sacre indiene, despre care se spune că nu au vârstă şi că sunt perfecte, excelează printr-o remarcabilă lecţie de genetică şi chiar mai mult. Sunt între puţinele cărţi dintre cele citite de mine, care ne oferă o imagine sugestivă a evoluţiei... creaţiei, a evoluţiei filogenetice a... zeilor sau dacă vreţi - a dumnezeilor. Cum s-ar putea formula astfel de idei? Minunat de frumos. Bhagavad-gita reuşeşte acest lucru într-o multitudine de expresii, mai ales în cap. XIII intitulat sugestiv "Yoga discriminării între natură şi spirit". Mai întâi defineşte Cunoaşterea şi obiectul Cunoaşterii:
11. Continua Cunoaştere a Sinelui Suprem, înţelegerea rostului Cunoaşterii adevărului - aceasta este Cunoaşterea; ceea ce este altfel decât aceasta se numeşte necunoaştere.
12. Îţi voi dezvălui obiectul Cunoaşterii, pe care cunoscându-l se dobândeşte nemurirea; este supremul Brahman, fără de început despre care se spune că nu este nici Fiinţă, nici Nefiinţă
Ce-ar putea fi Sinele Suprem, nemaipomenitul obiect al Cunoaşterii care trebuie cunoscut şi pe care numai unii dintre noi ajung să-l cunoască urmând calea - yoga prescrisă de zei? Până la un răspuns vă ofer câteva informaţii despre aşa-zisul Sine Suprem care nu este nici fiinţă nici nefiinţă:
16. Neîmpărţit, sălăşuieşte în fiinţe ca şi cum ar fi împărţit. El trebuie cunoscut drept cel ce susţine fiinţele, drept cel ce le distruge, drept cel ce le creează.
29. Fiind fără de început şi lipsit de Tendinţe, Sinele Suprem este neclintit; deşi sălăşuieşte în corp, o fiu al lui Kunti, el nu făptuieşte şi nu este întinat.
32. Precum eterul omniprezent nu este întinat din cauza subtilităţii sale, aşa şi Sinele care sălăşuieşte pretutindeni în trup nu este întinat.
Obiectul Cunoaşterii care sălăşluieşte pretutindeni în trup, Neîmpărţit în fiinţe ca şi cum ar fi împărţit, care susţine fiinţele, care există încă de la început fiind lipsit de tendinţe, nu este altul decât A.D.N-ul primordial, regăsit după cum am învăţat în fiecare unitate de structură a unei fiinţe, conform principiului holografic enunţat la începutul lucrării. Acest ADN simplu, mai concret cu o structură simplă, lipsită de “ramuri”, nehibridat stă la baza tuturor fiinţelor umanoide din această zonă galactică. Cum formulează această idee Bhagavat? În primul rând declară:
"Eu sunt la fel pentru toate fiinţele... cei care mi se dăruiesc cu dragoste (compatibili cu mine n.a.) se află în mine şi eu mă aflu în ei." (Bhagavad-gita IX - 29).
Şi totuşi fiinţele nu stau în mine; priveşte la unirea mea divină! Sunt susţinător al fiinţelor fără să stau în ele; prin Sinele meu există toate fiinţele.
(Bhagavad-gita IX - 5)
Cu alte cuvinte, ADN-ul primordial, structura simplă ce a caracterizat prima fiinţă umanoidă a zonei galactice în care ne aflăm, există în toate fiinţele umanoide derivate din această structură; bineînţeles că reciproca nu poate fi adevărată, fapt subliniat şi de versetul de mai sus. Evident, ca să ajungi să identifici Sinele Suprem, este nevoie de multă ştiinţă.
În trecut, până şi zeii s-au îndoit de acest Sine, deoarece natura acestuia, foarte subtilă, nu este lesne de înţeles.
(Katha Upanişad - partea întâi - capitolul întâi)
Cam în acest stadiu tehnic, de îndoială asupra existenţei sufletului purtător de informaţie genetică, ne aflăm noi, pământenii.
După această scurtă incursiune în definirea Sinelui Suprem, vă ofer şi o definiţie a lui, enunţată în Katha Upanişad:
Spiritul Suprem nu este născut şi nu moare. Acesta nu a apărut de niciunde şi nimic nu a apărut din el. Este nenăscut, etern, permanent, vechi. Nu este omorât prin moartea corpului. (Katha Upanişad - 18)
Bhagavat ştie să explice acest lucru mai bine decât o fac eu:
2. Nici mulţimea zeilor, nici Rşi nu cunosc naşterea mea căci eu sunt singura obârşie a zeilor şi a marilor Rşi.
8. Eu sunt obârşia Totului, de la mine porneşte Totul; gândind aşa cei cu minte şi simţire adâncă mi se dăruiesc mie.
20. Eu sunt Sinele, o Gudakesa, care sălăşuieşte în inima tuturor fiinţelor, eu sunt începutul, mijlocul şi sfârşitul tuturor fiinţelor.
6. Din mine au luat fiinţă în vremea Începutului, cei şapte mari Rşi şi cei patru Manu, născuţi din gândul meu; din ei au luat fiinţă toate creaturile în lume.
(Bhagavad-gita X)
Astfel, Bhagavat explică evoluţia filogenetică a creaţiei. Upanişadele insistă la nesfârşit asupra acestor aspecte. În câteva formulări din Brhadaranyaka-Upanişad evoluţia viului este abordată larg, dincolo de existenţa ADN primordial, a Sinelui Suprem. Cartea face vagi referiri la existenţa omului născut din evoluţia viului, din “apă”, chinuit de foame şi dator cu o moarte naturală până la dezvoltarea tehnicilor de terapie genetică:
La început, aici nu era nimic. Numai de moarte era învăluit Acesta, de Foame, căci Moartea este Foame...
(Brhadaranyaka-Upanişad - Cartea întâi, Brahmana II-1).
Cine este Acesta? Cred că impersonalitatea lui Acesta este bine aleasă, în spatele lui fiind întreaga evoluţie a viului de la moleculele organice simple născute în apă, până la fiinţele inteligente capabile să practice ingineria genetică. Odată cu dezvoltarea acestor tehnici părăsim noţiunea de evoluţie naturală a viului şi trecem în evoluţia creaţiei, mult mai importantă pentru zei. Am tăiat!!! Nu vă mai plictisesc cu descrierile, dar este clar că în spatele lor se află întreaga evoluţie a viului născut din apă şi ajuns conform legilor evoluţiei până la formula modificată a Sinelui Suprem, acea formulă simplă a ADN primordial. Asemenea Bibliei care înşiră deseori arborele genealogic fals, creat de zei prin PIG de la Set , până la Iisus , cele mai vechi upanişade reiau de obicei arborele genealogic al... creaţiei începând cu Brahman, deţinătorul ADN primordial, al Sinelui Suprem, despre care zeii susţin că este atât de vechi încât nu-i mai cunosc originea. Primele fiinţe inteligente din Galaxie care au avut acces la tehnicile de inginerie genetică s-au străduit să menţină o formulă ADN cât mai simplă. Logica acestei necesităţi este la rândul ei evidentă. În primul rând, simplitatea ADN este cerută de tehnicile complexe de inginerie genetică ce trebuie să proiecteze pentru un ADN-EI simplu, o structură ADN-M. de asemenea simplă - corespondentă. În al doilea rând, simplitatea acestor structuri este cerută de un racord solid, viguros, ce trebuie realizat pentru toate elementele ADN. Cu cât formula ADN este mai complexă, mai încărcată cu lanţuri hibride ce traduc caracterele genetice ale ascendenţei, cu atât racordul cu o structură standard somatică, ADN-M este mai dificil, iar tehnicile de inginerie genetică necesare curăţării ramurilor hibride sunt mai complicate. Rădăcina arborelui genealogic al zeilor este Brahman - ADN primordial, explicat şi exprimat într-o multitudine de variante lingvistice asupra cărora nu mai revin. Lanţul genealogic a fost condus iniţial de aşa-zisul creator divin Prajapati. Fiecare element al seriei genetice enunţate de upanişadele mai sus amintite, marchează de fapt o modulare a ADN primordial ce respectă cel puţin două condiţii: compatibilitatea cu Brahman şi simplitatea. Din Brhadaranyaka-Upanişad aflăm că: Prajapati are două feluri de copii: zei şi demoni. Zeii sunt mai tineri, iar demonii mai vârstnici. Apare din nou conflictul de interese de evoluţie genetică diferită între zei - noii modelatori ai ADN primordial şi demoni, mai vechi în seria evoluţiei genetice a creaţiei.
Un alt mod metaforic de a sublinia evoluţia genetică a creaţiei este descrierea ugerelor vacii sfinte:
Să se mediteze la Cuvânt ca fiind o vacă. Ea are patru ugere: “svaha”, “vasat”, “hanta” şi “svadha”. Zeii îşi trag viaţa din două ugere ale sale: din “svaha” şi din “vasat”; oamenii din “hanta”, iar străbunii din “svatha”... (Brhadaranyaka - Upanişad - Cartea a cincea - Brahmana VIII - 1). La prima vedere, versetul de mai sus nu ne spune mare lucru. Hai să vedem cum a fost tradus în engleză:
One should meditate upon speech (the Vedas) as a cow. She (speech) has four teats: the sounds Svaha; Vashat, Hanta and Svadha. The gods live on two of her teats, Svaha and Vashat; men, on Hanta; and the Manes on Svadha. Her bull is the vital breath (prana) and her calf, the mind. Chapter VIII—Meditation on the Vedas as a Cow
Iată cum ar fi traducerea din engleză, care de data asta, ca o excepţie de fapt, îmi pare să fie mai exactă decât traducerea din sanscrită în română…
Ar trebui să se mediteze asupra vorbirii – limbajului (asupra Vedelor) ca fiind o vacă. Ea – vorbirea-limbajul are patru surse - ugere. Zeii îşi asigură existenţa din două ugere – surse – din SVAHA şi din VASAT, oamenii din HANTA şi Manes ( MANU?) din SVADHA. Taurul ei este energia vitală – prana, iar viţelul ei este mintea.
Astfel de versete sunt mai greu de pătruns. Convingerea mea este că autorii originali se referă de fapt la Pomul Vieţii al zeilor Indiei. Asemănarea cu explicaţiile Zoharului este izbitoare. În Zohar avem Tora scrisă corespunzătoare lui BINAH şi Tora vorbită – corespunzătoare zonei MALCHUT. Pe de altă parte, Tora este echivalentul Vedelor. Aşa cum Malchut zona PV cu limbaj, este nodul de legătură între structura zeilor din BINAH şi structura omului de pe Terra la fel putem privi Vedele (limbajul) ca un nod ce oferă surse de existenţă , zeilor, oamenilor şi străbunilor. Cam asta este explicaţia mea…. Şi aşa a ajuns vaca sfântă în India.
În India acelor ani, zeii au dezvoltat un PIG în patru serii genetice cu puritate crescută numită caste. Asemenea elementelor genetice de energie subtilă descrise în Zohar, care se reunesc în pomul vieţii, elementele genetice energetice indiene sunt reunite într-un sistem asemmănător. Precum Pomul Vieţii are o multitudine de descrieri în funcţie de domeniul de referinţă, punct de observaţie, tot aşa descrierea fiinţei centrale indiene, care deţine toată informaţia genetică energetică indiană poate avea diferite descrieri, forme.
Cu coroană, cu ghioagă, cu disc în mână, doar aşa vreau să Te văd; fii iar cu forma Ta cu patru braţe, o Tu cel cu o mie de braţe, care iei toate formele. (Bhagavad-gita XI-46)
Este doar una dintre exprimări, ce ne face să ne gândim din nou poate la echivalările din Zohar, în care Dumnezeu stă pe tron, ce are trepte, fiinţe mitice, braţe, etc structuri complicate ce pot fi descrise şi metaforizate din diverse unghiuri.
Modul de alcătuire al dumnezeilor respectă pe deplin principiul hologramei: unitatea de structură deţine informaţia întregului. Este extrem de interesant ceea ce aflăm din Ramayana despre “Fiinţa Supremă”
Rama era socotit jumătate Vishnu. Dar socotelile nu au rost; e cu neputinţă să măsori aritmetic nemărginirea. Sruti ne spune că şi o fărâmă din Fiinţa Supremă este întreagă şi completă prin ea însăşi:
Întregul e acela, acesta e întregul,
Ce din întreg purcede, întreg e!
Când întregul luat e din întreg,
El tot întreg rămâne! (Ramayana cap.2 Înţeleptul Viswamitra)
Este uimitor şi frumos în acelaşi timp, nu-i aşa?
Filiaţia mai exactă a zeilor Indiei este pe larg prezentată în mai multe capitole din Cartea legii lui Manu.
9. Acesta (Stăpânul) se făcu un ou strălucitor ca aurul, aşa de strălucitor ca astrul cu mii de raze şi din ou se născu el însuşi, Brahma, stăpânul tuturor fiinţelor.
11. Prin cel ce este, prin cauza nepătrunsă, veşnică, prin fiinţa şi nefiinţa s-a produs dumnezeiescul bărbat Puruşa, sărbătorit în lume sub numele de Brahma.
Cartea legii lui Manu – cartea întâi - Creaţia
Din acest ou Stăpânul urmează să facă “fiinţa din şapte principii energetice” relativ uşor identificabilă cu omul cu şapte chakre energetice.
Tot “Stăpânul” ne avertizează ca este un bun cunoscător al legilor geneticii si ne spune:
20. Fiecare din stihii moşteneşte însuşirea celei care o precede, astfel, cu cât o stihie este mai îndepărtată de izvor, cu atât are mai multe însuşiri. Cartea legii lui Manu – cartea întâi - Creaţia
31. Pentru înmulţirea neamului omenesc, el (Suveranul Stăpân) făcu din gura, din braţul, din coapsa şi din piciorul său pe brahman, pe kaştrya, pe vaisya şi pe sudra. Cartea legii lui Manu – cartea întâi – Creaţia
Acestea sunt cele patru caste:
preoţească – brahma
militară – kşatrya
negustorească - vaisya
servitori – sudra
Dacă ar fi chiar aşa cum ne spune „Cartea Legii lui Manu”, programul indian are o interesantă particularitate şi anume faptul că “literele” zeilor indieni sunt un conglomerat bine prestabilit. Literele din zona cranială ar proveni din casta brahmanilor, cele din zona braţe-torace din casta militarilor, zona caudală provine din casta negustorilor, iar zona picioarelor din cea a servitorilor.
32. Împărţindu-şi trupul în două, Suveranul Stăpân se făcu jumătate bărbat şi jumătate femeie şi unindu-se cu partea feminină dădu naştere lui Viragi;
E, e cam acelaşi tip de “reproducere” de laborator ce are loc în computer. Vă aduceţi aminte de Zohar în care computerul îi oferă spre exemplu lui Noe 3 copii prin combinarea cu…principiul feminin. Formulările sunt mult asemănătoare.
33. Şi să ştiţi, nobili brahmani, că cel pe care Viragi, dumnezeiescul bărbat, l-a produs prin sine însuşi, supunîndu-se unei practici aspre, sunt eu creatorul totului.
34. ”Eu dorind să dau naştere neamului omenesc, am îndeplinit cele mai aspre practici şi am produs mai târziu zece sfinţi renumiţi (maharşis) domni peste făpturi (pragiapatis) şi anume:
35. Marici, Atri, Anghiras, Pulastya, Pulaha, Cratu, Pracetas sau Dakşa, Vasişta, Brigu şi Narada;
36. Aceste fiinţe atotputernice creară alţi şapte Manu, pe zei (devas) şi locuinţele lor şi pe maharşi înzestraţi cu foarte mare putere;
37. Creară pe gnomi, pe giganţi (yakşas), pe giganţi (rakşasas), pe vampiri (pisacias), pe muzicanţii cereşti (gandharbas), pe nimfe (apsaras), pe titani (asuras), balaurii (nagas), şerpii (sarpas), păsările (suparnas) şi diferitele triburi ale dumnezeieştilor strămoşi (pitris - strămoşi ai lui Manu ce locuiau în Lună, conform Cărţii lui Manu).
63. Aceşti şapte atotputernici Manu, dintre care Svayambhuva este cel dintâi, au produs şi au cârmuit, fiecare în perioada sa (antara) , această lume compusă din fiinţe mişcătoare şi nemişcătoare.
Urmează apoi prezentarea perioadelor fiecărui strămoş zeiesc şi o lecţie de fizică despre dimensiunea timp cu care nu vă mai încarc, căci nu schimbă cu nimic raţionamentele. Cartea a treia conţine şi ea o astfel de filiaţie care pentru noi contează mai puţin. Este poate interesant ca istorie galactică a stămoşilor indienilor.
193. Ascultaţi acum care este obârşia tuturor pitrilor, prin care oameni şi prin ce fel de ceremonii pot fi ei cinstiţi în chip deosebit.
194. Fiii lui Manu ieşiţi din Brahma, sfinţii, dintre care cel dintâi este Marici, au avut toţi fii care formează cetele pitrilor.
195. Samasayii fiii lui Viragi, sunt strămoşii sandhzas-ilor şi agnişvattas; renumiţii în lume, fii lui Marici sunt strămoşii devas-ilor.
196. Fiii lui Atri, numiţi barbişazi, sunt strămoşii sandhyas-ilor ai danavasilor, ai yakşasilor, ai grandharbaşilor, ai uragasilor, ai rakşas-ilor, ai suparnas-ilor, ai kinnaras-ilor;
197. Sompas-ii sunt strămoşii brahmanilor, havişmats-ii ai luptătorilor; agyapas-ii ai agricultorilor; sukalis-ii ai servitorilor;
198.Sompas-ii sunt fii înţeleptului Brigu, Havişmats-ii ai lui Angiras, agyapas-ii ai laui Pulastya, sukalis-ii ai lui Vasişta;
199. Agnidaghas, anagnidaghas, havias, barbişads, agnişvattas şi somyas trebuie priviţi ca strămoşii barhmanilor.
200. Cetele enumerate ale pitrilor sunt cele principale şi fiii şi nepoţii lor, nenumăraţi trebuie priviţi în această lume ca pitri.
201. Din sfinţi s-au născut pitri, din pitri zeii şi titanii şi din zei s-a făcut treptat această lume care constă din fiinţe mişcătoare şi nemişcătoare.
Cartea legii lui Manu – cartea a treia – Căsătoria. Datoriile capului de familie.
În esenţă sinteza cărţilor indiene demonstrează că zeii s-au jucat de-a genetica jonglând cu ADN-ul primar, obţinând prin tehnici bine stabilite fiinţe asemănătoare cu ei, ce menţin însă aceeaşi structură ADN de bază. Apoi, ne-au impus legi ce limitau capacitatea de diversificare a acestei structuri, dintre care cea mai importantă este LNH. Teoretic, aşa cum Zoharul ne prezintă structura energetică de bază a evreului standard, tot aşa şi Cartea legii lui Manu ne prezintă arhitectura energetică a indianului standard. Evident şi indianul, ca şi evreul este compus din...litere şi cuvinte!
76. Litera A, litera U şi litera M, care prin unirea lor formează monosilaba sfântă, au fost exprimate din cele trei Cărţi Sfinte de Brahma, Stăpânul Creaturilor, ca şi cuvintele BUR, BUVAH şi SVAR.
77. Din cele trei Vede Cel Prea Înalt – Stăpânul Creaturilor, a extras asemeni ştanţă cu ştanţă, invocaţia numită SAVITRI (Soare) care începe cu cuvîntul TAD.
81. Cele trei cuvinte nesupuse stricării, precedate de monosilaba AUM şi urmate de SAVITRI care constă din trei ştanţe trebuie privite ca partea de căpătâi a Vedei şi ca mijloc de-a obţine fericirea veşnică.
82 Cine timp de trei ani repetă în toate zilele fără preget această rugăciune se va întoarce în Dumnezeirea supremă – Brahma uşor ca vântul şi îmbrăcat în chip nemuritor.
83. Monosilaba mistică este Dumnezeul suprem; întrerupera respiraţiei, atâta timp cât se pronunţă monosilaba, cele trei cuvinte şi SAVITRI sunt cel mai perfect exerciţiu pios....
Cartea legii lui Manu – cartea a doua. Tainele. Noviciatul.
Asimilez literele A, U şi M cu cele trei coloane energetice ale indianului standard.
Aceste „ştanţe” despre care ne vorbesc versetele de mai sus sunt extrase din „Stăpânul Creaturilor”, din Brahma. Orice indian compatibil cu Brahma, aparţinând oricărei caste de renăscuţi (primele trei caste) conţine „ştanţele”. Dacă citiţi alte cărţi sau explicaţii teologice veţi găsi alte clarificări cu privire la semnificaţiile literelor – silabelor de mai sus... nu au nici o importanţă pentru discuţia noastră.
Filiaţia genetică a zeilor indieni ce se află în spatele fiecărei caste este uneori descrisă mai mult sau mai puţin sumar. Iată un exemplu:
96. Trupul unui rege se compune din părticele izvorâte din Soma, Agni, Surya, Anila, Indra, Kuvera, Varuna şi Yama, cei opt paznici principali ai lumii. .
97. Deoarece în persoana regelui sălăşuiesc paznicii lumii, Legea declară că el nu poate fi necurat căci aceste genii protectoare pricinuiesc sau şterg curăţia sau necurăţia muritorilor. Cartea legii lui Manu – cartea a cincea. Regulile de abstinenţă şi de curăţire. Datoriile femeilor.
Sau şi mai frumos:
3. Căci lumea aceasta , fiind lipsită de regi şi chinuită din toate părţile de teamă, Stăpânul creă un rege pentru păstrarea tuturor fiinţelor;
4. Luând părticele veşnice din substanţa lui Indra, Agni, Anila, Yama, Surya, Varuna, Ciandra şi Kuvera.
8. Nu trebuie a nesocoti pe monarh, nici chiar când este prunc şi a zice: „Este un muritor de rând”, căci sub chipul său omenesc se ascunde o mare divinitate.
Cartea legii lui Manu – cartea a cincea. Regulile de abstinenţă şi de curăţire. Datoriile femeilor.
În mod similar alţi zei sau grupuri de zei au dat gene – „litere” pentru crearea celorlalte caste. Cea mai importantă genetic este de departe casta brahmanilor-preoţească.
98. Naşterea brahmanului este întruparea veşnică a dreptăţii căci brahmanul, născându-se pentru săvârşirea dreptăţii, este sortit să se identifice cu Brahma. Cartea legii lui Manu – cartea întâi
Segregarea genetică a castelor este sprijinită de “Lege”:
107. Legea este expusă pe deplin în ea şi binele şi răul faptelor şi obiceiurilor stăvechi ale celor patru caste. Cartea legii lui Manu – cartea întâi
Întreg pachetul de legi conţine legi specifice fiecărei caste în parte. Codul de legi merge atât de adânc în segregarea castelor, încât un individ poate fi recunoscut ca aparţinând unei caste după îmbrăcăminte, comportament, limbaj, etc, întreg instructajul de care beneficiază fiind adaptat apartenenţei genetice la o castă.
În acest sens, iată câteva extrase din cartea a doua – Tainele. Noviciatul.
36. În al optulea an de la naştere să se facă iniţierea brahmanului (în cărţile sfinte), în al unsprezecelea al războinicului, în al doisprezecelea al agricultorului.
37. Unui brahman care năzuieşte la strălucirea ce dă ştiinţa dumnezeiască, această ceremonie i se poate săvârşi în al cincilea an. Un războinic doritor de glorie, în al şaselea an: un agricultor iubitor de afaceri în al optulea an.
Există şi un maxim al vârstei până la care iniţierea se poate începe şi aceasta este de 16 ani pentru brahmani, de 22 de ani pentru războinic şi de 24 de ani pentru agricultor. Peste aceste termene, iniţierea nu se mai face, indivizii în cauză sunt consideraţi nedemni, sunt excomunicaţi şi dispreţuiţi.
Existau semne distincte, accesorii vestimentare pentru cei iniţiaţi, diferite de la castă la castă, astfel încât întreaga societate putea deosebi clar apartenenţa individului la o castă şi poziţia ocupată.
177. Mantaua de piele, cordonul, cingătoarea, bastonul, tunica stabilit pentru fiecar ucenic, potrivit castei din care face parte, trebuie schimbate cu un anumit ceremonial.
Ca să nu fie nici o discuţie în acest sens, segregarea era adâncită printr-o serie de acţiuni comportamentale specifice castei, limbaj specific şi chiar mai mult decât atât, o anumită topică a frazei specifică castei. Asta mi s-a părut extrem de interesant, mai ales în legătură cu discuţiile anterioare din carte privind funcţia limbajului, a gramaticii şi a sintaxei în stabilitatea ADN-ului....
49. Iniţiatul care face parte din cea dintâi dintre cele trei caste de renăscuţi trebuie să înceapă când cer de pomană de la o femeie , cu cuvântul „Doamnă”, cel din casta războinicilor să spună acest cuvânt la mijlocul propoziţiei, iar agricultorul la sfârşit.
Aparent, am putea crede că indicaţia de mai sus nu are nici un fel de suport logic. Experienţa textelor vechi mă obligă să dau importanţă aproape fiecărui vers, căci s-a dovedit în mult prea multe cazuri că versuri peste care am trecut cu uşurinţă iniţial erau de fapt polifuncţionale, polisemantice. Cred că şi versul de mai sus are multiple semnificaţii. Teoretic, chiar dacă un hibrid sau oricare individ art dori să acceadă la o treaptă genetică – castă superioară, comportamentul, limbajul, ar trebui să-l deconspire.
40. Aceste neamuri rezultate din amestecul necurat al castelor şi clasificate după poziţia socială a tatălui sau a mamei lor, fie că acestia sunt ştiuţi sau nu, trebuie să fie cunoscute după ce ocupatie au.
57. Omul din casta josnică, care este născut de mamă de dispreţuit, dar care nu este bine cunoscut şi are înfăţişare de om vrednic de cinste, deşi nu este, trebuie cunoscut după purtarea sa.
60. Oricât de distinsă ar fi familia unui om, dacă s-a născut dintr-un amestec de caste, are mai mult sau mai puţin pronunţată firea rea a părinţilor;
Cartea a zecea- Castele amestecate. Datoriile castelor în caz de nevoie
Avem şi câteva comparaţii între indivizii aparţinând diverselor caste din care putem să deducem importanţa fiecărei caste.
156. Un om nu este bătrân pentru că i-a încărunţit părul, iar tânărul care a citit Scrierile Sfinte este privit de zei ca bătrân.
135. Un brahman în vârstă de zece ani şi un kşatrya ajuns la vârsta de 100 de ani trebuie privişi ca tatăl şi fiul. Dintre ei brahmanul este tatăl şi i se cuvine respectul de tată.
După atâta chin şi muncă au şi zeii o cerinţă simplă şi logică: aceea ca seriile genetice pure să nu se amestece. Iată câteva legi simple ce ţin şi ele de fapt de LNH:
3. Prin urmaşi, prin superioritatea originii, prin cunoaşterea desăvârşită a Cărţilor Sfinte şi prin felul deosebit de investitură, brahmanul este stăpânul tuturor castelor.
4. Castele preoţească, militară şi negustorească sunt toate trei renăscute, a patra, casta servitorilor este născută numai o dată. A cincea, casta primitivă, nu există.
5. În toate castele numai cei născuţi în linie dreaptă, de femei din aceeaşi castă cu bărbaţii lor şi fecioare, când s-au căsătorit, trebuie socotiţi ca ţinând de casta părinţilor lor. (LNH)
6. Băieţii născuţi de renăscuţii căsătoriţi cu femei din casta imediat următoare celei a lor au fost declaraţi de legiuitori, asemenea taţilor lor, dar nu fac parte din aceeaşi castă, ci sunt de dispreţuit din cauza inferiorităţii naşterii lor.
25. Amestecul nepermis al castelor, căsătoriile în contra regulamentelor şi neîndeplinirea ceremoniilor prescrise, sunt la originea castelor spurcate.
61. Orice ţinut în care se nasc oameni de neam amestecat, care strică curăţia castelor, va fi nimicit în curând, ca şi cei care-l locuiesc.
Cartea a zecea- Castele amestecate. Datoriile castelor în caz de nevoie
353. ... din adulter se naşte în lume amestecarea castelor şi din amestecarea castelor provine violarea datoriilor, distrugerea nemului omenesc, care pricinuieşte pierderea lumii. (LNH)
Cartea legii lui Manu – cartea a şaptea - Purtarea regilor şi a castei militare.
Toate cărţile vechi indiene explică în moduririle cele mai variate dar concise şi exacte această lege, ca şi consecinţele nerespectării ei. În Baghavad-gita L.N.H este explicată foarte bine.:
40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.
41. Când stăpâneşte fărădelegea, o Krsna, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Varsneya, duce la amestecul castelor.
42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-şi ucide familia, dar chiar pentru familie. (Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna)
Prasna Upanişad subliniază şi ea că pentru a avea copii asemănători lui Prajapati este necesar un mariaj controlat, realizabil numai prin respectarea LNH:
15. Cei care urmează legea lui Prajapati dau naştere la o pereche. A acelora este această Brahmaloka (lumea lui Brahma), a celor ce practică austerităţi şi controlul simţurilor şi în care adevărul este ferm stabilit.
16. Brahmaloka cea pură este a acelora în care nu există înşelăciune, falsitate, iluzie.( Prasna Upanişad - Prima întrebare)
7. Tu, Prana, te mişti în burta mamei ca Prajapati, tu eşti renăscut, având asemănarea părinţilor; ...( Prasna Upanişad - A doua întrebare)
Upanişadele explică la tot pasul care este calea de urmat pentru a ajunge la Brahma.
Cartea lui Manu precizează care este menirea bărbatului şi a femeii în viaţa pământeană:
96. Femeile au fost create pentru a naşte copii şi bărbaţii pentru a fecunda. Prin urmare, datoriile comune care trebuie îndeplinite de bărbat împreună cu femeia , sunt scrise în Vede.
106. În clipa naşterii băiatului dintâi, înainte chiar ca copilul să fi fost supus ceremoniei dării numelui, bărbatul devine tată şi-şi îndeplineşte datoria faţă de strămoşi. Fiul cel mai mare trebuie aşadar să moştenească tot.
Fiul prin a cărui naştere un bărbat îşi achită datoria şi dobândeşte nemurirea, a fost născut pentru îndeplinirea datoriei. Învăţaţii socotesc pe ceilalţi fii ca născuţi din dragoste.
Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
Cred că este destul de clar: prima datorie a membrilor programului indian este aceea de a avea cât mai mulţi fii ... şi se pare că India se achită bine de sarcini...la capitolul ăsta sunt neîntrecuţi. Observaţi şi aici, ca şi la evrei însemnătatea primului născut. Sunt capitole întregi care descriu avantajele materiale de tot felul pe care primul născut de sex masculin le are asupra fraţilor săi. Avantajele cresc exponenţial dacă fraţii săi sunt rezultaţi ai altor căsătorii cu femei din caste inferioare. Nu mai vorbim de avantajul net pe care îl are în faţa unei surori – de-altfel lipsită total de drepturi. De ce? Pentru că femeia în India antică şi în India subdezvoltată nu are nici un drept. Legea – exprimată printre altele şi în Cartea Legii lui Manu stipulează condiţii deosebit de vitrege pentru sexul frumos. Desconsiderarea este totală!
17. Manu a dat femeilor ca parte de moştenire dragostea de pat, de scaun şi de găteală, pofta, mânia, înclinările rele, dorinţa de a face rău şi perversitatea. Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
147. O fată, o femeie tânără, o femeie înaintată în vârstă nu trebuie niciodată să facă ceva după dorinţa lor proprie, nici chiar în casa lor.
148. În timpul copilăriei o fată trebuie să depindă de tată, îi tinereţe depinde de bărbat, dacă i-a murit bărbatul de fii, dacă n-are fii, de rude. O femeie nu trebuie să se conducă după placul său. Cartea legii lui Manu – cartea a cincea. Regulile de abstinenţă şi de curăţire. Datoriile femeilor.
Regulile căsătoriei sunt stricte şi regula de bază este căsătoria în cadrul castei. Cartea a treia a Cărţii lui Manu se intitulează “ Căsătoria. Datoriile capului de familie.”
12. Renăscuţii trebuie să ia în prima căsătorie o femeie din casta lor, iar dacă dorinţa-i îndeamnă să se căsătorească a doua oară, femeile trebuie alese după rînduiala firească a castelor.
13. Un sudra nu poate lua în căsătorie decât o sudră, vaisya îşi poate lua soţie fie din casta servitorilor (o sudră), fie din a sa, kşatrza din cele două caste precedente şi din a sa, iar brahmanul din cele trei caste şi din a sa.
14. În nici o istorie veche nu se spune că un brahman sau un kşatrya să fi luat de soţie, chiar şi în caz de lipsă, o fată din casta servitorilor.
15. Cel care se căsătoreşte cu o sudră este degradat îndată…
17. Brahmanul care aduce o sudra în patul său se coboară în infern. Dacă are fiu, acesta încetează de a mai fi brahman.
18. Pentru cel ale cărui buze sunt pângărite de o sudră, care este întinat cu respiraţia ei, şi care are un copil de la ea, Legea nu cunoaşte nici o ispăşire.
Ca în orice PIG sarcina programului este producţia de băieţi compatibili genetic cu zeii. Păi de unde atâţia băieţi?... Aşa cum cred că bănuiţi, tot zeii dau şi reţeta magică prin care se nasc preponderent băieţi.... aviz amatorilor... Metoda seamănă izbitor cu cea evreiască descrisă in Biblie:
45. Bărbatul să se apropie de soţia sa la vremea potrivită pentru concepţie şi prevestită de menstruaţie şi să-i fie întotdeauna credincios. Chiar şi în alt timp, afară de zilele oprite din fiecare lună , poate merge la ea, ademenit de farmecul plăcerii.
46. Şaisprezece nopţi, în fiecare lună, după încetarea menstruaţiei, cu respectarea a patru zile oprite de oamenii cu creştere, fac ceea ce se cheamă timpul natural al femeilor.
Asta înseamnă că ciclul de 28 de zile este împărţit în 8 zile de menstruaţie + 4 zile oprite + 16 zile de activitate sexuală ...posibilă... ; dar,
47. Din aceste şaisprezece nopţi cele dintâi patru sunt oprite, ca şi a unsprezecea şi a treisprezecea; celelalte nopţi sunt îngăduite.
Prin urmare, prima zi de activitate sexuală devine ziua a 16 - 17!!! (8+4+4), a ciclului menstrual . Interdicţia din zilele 11 şi 13 din zilele permise, ce corespund zilelor 23 şi 25 ale ciclului menstrual are o semnificaţie pe care nu o înţeleg.
48. Nopţile cu soţ din aceste zece sunt prielnice pentru conceperea de băieţi, iar cele fără soţ pentru conceperea de fete; prin urmare, cine doreşte să aibă un fiu să se apropie de femeia sa la vremea prielnică şi în nopţile cu soţ:
49. Băiatul se naşte dacă sperma bărbatului este în cantitate mare, când este dimpotrivă, se naşte o fată; o conlucrare egală dă naştere unui eunuc sau unui băiat şi unei fete. În caz de slăbiciune sau sleire nu rezultă nimic.
Cartea a treia. Căsătoria. Datoriile capului de familie.
În concluzie băieţii se nasc după o perioadă de abstinenţă sexuală a bărbatului, care trebuie să-şi întâlnească soţia în ziua 16- 17 a ciclului menstrual, situaţie în care ovulul este fecundat cu puţin timp înainte de-a deveni neviabil.
Şi totuşi, deşi au respectat prescripţia Legii, uneori au ieşit... fetiţe. Bune şi ele căci programul are nevoie de mame compatibile genetic cu zeii.
Problema este că un astfel de bărbat fără de fiu nu-şi îndeplineşte datoria faţă de zei. Cartea lui Manu a găsit soluţia:
81. Femeia strearpă trebuie înlocuită în al optulea an, cea care naşte numai fete în al unsprezecelea, cea care vorbeşte cu răutate, imediat. - Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
Şi totuşi, asta nu este o soluţie... cum facem rost de fii compatibili? Soluţii există... totul pentru o idee, indiferent de mijloace, dacă nefericitul bărbat avea totuşi fete, Legea îi permitea şi cred că permite şi astăzi ca fiii să vină prin fetele sale.... Cu alte cuvinte suntem în faţa unui incest legal - nu legalizat, ci izvorât din Lege!!!
127. Cel care n-are fii, poate obliga pe fiica sa în chipul următor, să-i crească un fiu: Să-i zică: „Fiul pe care-l vei naşte să fie al meu şi să săvârşească în cinstea mea ceremonia funebră.
128. În acest fel pragiapati Dakşa (zeu) a îndatorat altă dată pe cele cincizeci de fiice ale sale, să-i facă fii pentru a-şi spori neamul.
134. Dacă omul care a rugat pe fiica sa să-i crească un băiat are după aceea un fiu, împărţirea moştenirii se face între amândoi deopotrivă, căci femeia n-are drept de întâi născut.
133. Între fiul fiului şi al fiicei astfel măritate (cu tatăl), nu este, după Lege, nici o deosebire în această lume, fiindcă tatăl celui dintâi şi mama celui de-al doilea sunt născuţi din acelaşi om. - Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
E, când nici figura asta nu a ieşit cum trebuie, intră în acţiune legile speciale. Este fascinant de interesant cum zeii au conceput un aşa de complicat cod de Legi care se adresează tuturor situaţiilor posibile. Eu nu vă dau decât câteva exemple , dar vă asigur că aceasta complexitate a legilor indiene dă soluţii pentru un întreg noian de situaţii.
Iată şi câteva „legi speciale”:
59. Când cineva n-are copii, urmaşii doriţi pot fi obţinuţi prin unirea femeii, autorizate de regulă, cu un frate sau cu o rudă.
60. Stropită cu unt în tăcere, ruda însărcinată cu această îndatorire să se apropie noaptea de văduvă sau de femeia fără copii şi să dea naştere unui singur fiu, niciodată şi unui al doilea. - Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
Astfel de autorizaţii speciale nu se acordă decât strict în cadru familial cu siguranţa că linia homozigotă este respectată.
64. Văduva sau femeia fără copii nu trebuie să fie autorizată de un renăscut să conceapă cu un altul, căci cel care-i îngăduie să conceapă cu un altul strică Legea de la început. - Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
De ce apare acest articol de lege? Pentru că doar prima căsătorie are obligativitatea absolută a se lega în cadrul castei. O a doua căsătorie este posibilă între renăscuţi din caste diferite, apropiate ca valoare, după reguli foarte exacte. Pentru a nu exista nici un risc de-a aduce pe lume cine ştie ce hibrid, există această regulă de mai sus.
Vârsta la care o fetiţă este căsătorită de familie este extrem de fragedă:
88. Cu un tânăr distins, cu faţa plăcută şi din aceeaşi castă trebuie să-şi căsătorescă tatăl pe fiică, potrivit Legii, chiar dacă ea n-a împlinit vârsta de 8 ani, când trebuie măritată.
94. Bărbatul de treizeci de ani să ia în căsătorie o fată de doisprezece ani, care-i place. Bărbatul de douăzeci şi patru de ani, o fată de opt ani.... - Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
De ce apare această regulă şi acestă diferenţă de vârste între cei doi viitori parteneri de viaţă?
Răspunsul este simplu: perioada fertilă a bărbatului acoperă cu o probabilitate mai bună întreaga perioadă fertilă a femeii.
Ca şi în programul de inginerare al poporului evreu, această metodă de mai sus asigura producerea de fii compatibili genetic cu zeii prin respectarea LNH. Şi indienii “beneficiază” de o a doua metodă, şi anume cea a implantului uterin cu material genetic dorit, controlat. De exemplu, Brhadaranyaka-Upanişad descrie implantul uterin practicat de zeul Visvavasu unei tinere femei căsătorite. Zeul îi explică tinerei femei:
...”Eu sunt Cerul, tu Pământul.
Vino să ne-îmbrăţişăm,
Sămânţa s-o punem laolaltă,
Un băiat, un fiu spre a dobândi... (20)...
Vişnu potrivească matca,
Tvastr cioplească formele,
Stropească Prajapati,
Dhatr pună-n tine plodul.!”(21) (Cartea a şasea, Brahmana IV)
Dar ne întoarcem la caste. Primele trei caste, de brahmani, militari şi negustori sunt castele de renăscuţi. Casta servitorilor este cea inferioară, dar nici pe departe cea mai oprimată. Castele rezultate din amestecul castelor de bază, sunt fără valoare, dispreţuite permanent. Culmea este că aceste caste abundă totuşi. Ca în orice alte hibridari există toate combinaţiile posibile…dar…în Cartea Legii lui Manu analiza acestor combinaţii este împinsă la extrem. Fiecare combinaţie are o denumire aparte, un cuvânt care defineşte hibridul între castele XZYW. Dar şi hibrizii de ordin doi-trei sau hizbrizii dintre un individ pur dintr-o anume castă şi un hibrid sunt denumiţi cu denumiri aparte, definitorii.
178. Copilul care se naşte dintr-un brahman cu o femeie din casta servitorilor (sudra), deşi viu (parayan), este totuşi ca un cadavru (sava). De aceea i se zice cadavru viu (parasava).
Cartea a noua – Legile civile şi penale. Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor.
O multitudine de legi civile şi penale sunt aplicate diferit în funcţie de apartenenţa genetică la o castă sau alta. Toate sunt extrem de interesante, dar am selectat numai câteva dintre ele, care pe de o parte m-au amuzat, pe de alta m-au convins că nu era de glumă cu LNH. Hmm… apartheidul nu a fost nimic comparativ cu aceste legi…
Cartea a opta a Legii lui Manu se intitulează chiar: ”Datoriile judecătorilor. Legi civile şi penale”.
Valoarea genetică a castelor este exprimată foarte clar în pedepsele pe care fiecare reprezentant al unei caste le primeşte la diverse abateri.
281.Omul din casta de jos, care îndrăzneşte să ia loc alături de altul din casta cea mai înaltă (brahman), trebuie înfierat pe şold şi expulzat sau regele poate porunci să i se facă o rană pe fese.
282. Dacă scuipă cu obrăznicie pe un brahman, regele să facă să i se taie buzele, dacă urinează pe el, să i se taie membrul viril, dacă dă un vânt în faţa lui, să i se taie anusul;
283. Dacă-l ia de păr, de picioare, de barbă, de gât sau de testicule, regele să ordone să i se taie mâinile.
Se pare că zeii indieni au un obicei prost…fură. Păi … „copiii” cu cine să semene? În nici o altă carte nu am citit atât de multe legi referitoare la furt ca în Cartea Legii lui Manu. Nu numai că hibrizii de toate clasele posibile fură, dar şi castele pure, chiar şi brahmanii. “Benzile ADN-EI” cu instincte, obiceiuri etc vin de la zei, aşa că încetez să-i mai incriminez pe indieni.. iată câteva pedepse pentru furt:
337. Amenda unui sudra pentru un furt oarecare să fie de opt ori pedeapsa obişnuită, a unui vaisya de şaisprezece ori, a unui kşatrya de treizeci şi două de ori;
338. A unui brahman de şaizeci şi patru de ori sau de o sută douăzeci şi opt de ori mai mare, când fiecare dintre ei cunoaşte desăvârşit bine şi răul faptelor lor.
Ce observăm? Sudra primeşte de 8 ori pedeapsa obişnuită, căci deşi este servitor , face parte dintr-o castă pură. E, dar cine primeşte atunci pedeapsa obişnuită? Hibrizii !!!!
Printre aceşti hibrizi se numără şi ţiganii cu care ne-am procopsit noi prin Europa. Conform gradului de hibridare - probabil –superhibrizi, ţiganii au primit mai puţin decât „pedeapsa obişnuită”, adică mai exact au primit şuturi în posterior... Alungaţi din India, au fost alungaţi apoi de toate popoarele întâlnite în cale pentru a se stabili într-o Europă care i-a primit ca pe o ciudăţenie…. Înţelegeţi că dacă Brahma reprezintă capul zeului, … pe la ţigani nu s-a mai scurs nici o genă de brahma…. În acceaşi ordine de idei, observăm că pentru furt severitatea pedepsei este direct proporţională cu valoarea genetică a castei. Brahmanul este cel însărcinat să cunoască şi propovăduiască Legea la următoarele două caste, de aceea este pedepsit cel mai aspru. În schimb, sudra – servitorul nu este şcolit în ale Legii, nu cunoaşte decât pe departe legile şi va primi pedeapsa cea mai mică între toate castele, dar mai mare decât cea pe care ar primi-o un hibrid.
Şi cum toate celelalte legi se-nvârt în jurul LNH, întâlnim în acelaşi capitol legi referitoare la adulter. Femeia, aşa fără de drepturi cum era şi este probabil în multe locuri din India timpului nostru, trebuia respectată şi nicidecum privită ca o sursă de plăcere, mai ales …dacă făcea parte din altă castă. Evident femeia trebuia păzită mereu ca să nu cadă în păcat… Şi la acest capitol avem de-a face cu legi genetic diferenţiate.
352. Regele să exileze după ce va pedepsi cu înfierări pe cere-şi fac o plăcere din a înşela pe femeile altora;
353. Căci din adulter se naşte în lume amestecarea castelor şi din amestecarea castelor provine violarea datoriilor, distrugerea nemului omenesc, care pricinuieşte pierderea lumii. (LNH)
359. Sudra trebuie supus la pedeapsa capitală pentru violarea femeii unui brahman şi în toate castele femeia trebuie supravegheată fără încetare.
367. Bărbatul care de fală pângăreşte cu forţa o fată prin atingerea cu degetul, să i se taie îndată două degete şi să i se plice o amendă de şase sute de panas.
374. Sudra care întreţine relaţii criminale cu o femeie dintr-una dintre cele trei caste superioare, păzită în casă sau nepăzită, va fi lipsit de membrul vinovat şi de toată averea dacă nu era păzită; dacă era păzită, va pierde tot, averea şi viaţa.
375. Pentru adulterul cu o femeie din casta brahmanilor, aflată sub pază, un vaisya va pierde averea şi va fi închis un an; un kşatrya va fi condamnat la o amendă de o mie de panas şi i se va rade capul şi va fi stropit cu urină de măgar;
376. Iar dacă un vaisya sau un Kşatrya are legături vinovate cu o brahmană nepăzită de soţul ei regele să condamne pe vaisya la cinci sute şi pe kşatrya la o mie de panas amenda.
Şi aici legile sunt amuzante căci pedeapsa creşte dacă femeia era păzită.
377. Dacă vreunul săvârşeşte adulter cu o brahmană păzită de soţul ei şi înzestrată cu însuşiri alese trebuie pedepsit ca sudra sau ars pe un foc de ierburi sau de trestie.
379. În cazurile în care pentru celelalte caste se prescrie pedeapsa cu moartea, brahmanului adulter să-i aplice tunderea care-i aduce necinstire.
380. Regele să se ferească de a omorî un brahman, chiar dacă ar fi săvârşit toate crimele posibile, ci să-l exileze din regat, lăsându-i toate averile şi nefăcându-i cel mai mic rău;
381. Nu este pe lume nedreptate mai mare decât uciderea unui Brahman, de aceea regele nu trebuie nici să conceapă ideea de a condamna un brahman la moarte.
Comentariile sunt de prisos; deşi teoretic regele - din a doua castă valorică genetic este conducătorul, casta brahmanilor – preoţească are mereu un statut special datorat genelor ce le poartă.
Şi acum iată un verset cu adevărat interesant: un servitor definit genetic. Poate că aveţi dificultăţi în a crede că genele pot defini cu exactitate anumite aptitudini, abilităţi, instincte, caracter, personalitate. Conform versetului de mai jos, zeii indieni au creat genetic casta care sa-i deservească pe brahmani. La fel de definite genetic sunt după părerea mea şi abilităţile ţiganilor în a cânta, înşela sau fura. Probabil că voi fi foarte criticat (şi) pentru această afirmaţie…Pentru noi, europenii care am cunoscut ţiganii, este mai greu de înţeles cum o naţie ca indienii poate să trimită sateliţi orbitali, sau să aibă tehnică nucleară proprie sau tehnologie informatică de vârf. Explicaţia constă în diferenţa catastrofală între vârfurile şi scursurile genetice ale unui popor (probabil oricare ar fi el).
413. (Brahmanul) să oblige pe sudra, cumpărat sau nu să îndeplinească treburile de slugă, căci el a fost creat de Fiinţa care există prin ea însăşi, ca să servească brahmanilor. Sudra, chiar dacă este pus in libertate de stăpânul său nu iese din starea de servitor, căci această stare este pentru el naturală şi cine l-ar putea scuti de ea?
În textele indiene întâlnim la tot pasul lecţii de genetică. Iată una dintre ele:
64. Dacă fata unei sudre şi a unui brahman, căsătorindu-se cu un brahman, naşte o fată care asemenea se căsătoreşte cu un brahman şi aşa mai departe, casta cea mai de jos se va ridica la treapta cea mai înaltă la a şaptea generaţie;
65. Un sudra se poate ridica la treapta de brahman şi fiul unui brahman şi al unei sudre să se coboare la treapta de sudra, după mai multe căsătorii;...
Cartea a zecea - Castele amestecate. Datoriile castelor în caz de nevoie
Am dat exemple la începutul PIG al poporului evreu despre metodele de compatibilizate genetică a două populaţii în generaţii succesive. Şi în versetele de mai sus avem de-a face cu astfel de exemplu. Surprinzător pentru mine este numărul mare de generaţii – 7 – necesar unui hibrid brahman – sudra de-a atinge standardul genetic al unui brahman. Sunt convins că dacă geneticienii de astăzi ar face o amprentare ADN comparativă brahman – sudra, nu ar găsi mari diferenţe, ar spune chiar că materialul genetic este aproape identic. Diferenţele mari constau cred în secvenţa „junk”- ADN şi în structura ADN-EI.
Caste – puritate genetică – hibrizi... Nu v-aţi plictisit!? Bat apa in piuă de câteva pagini şi nu mai termin cu exemplele...ehe, dacă aţi şti că am tăiat cam jumătate dintre versetele selectate iniţial.... Cei mai mulţi dintre Dv. ştiu că repetarea este „mama învăţăturii”...
Ideea de bază este aceea că toate aceste programe seamănă uimitor de bine deşi, fiecare dintre ele au şi ceva particurarităţi.
Dacă PIG al poporului evreu era caracterizat prin grad înalt de homozigotare, prin localizare geografică separată a fiecărei familii – procedeu ce scade automat numărul hibrizilor, programul indian este unul dezvoltat „la grămadă”; seriile genetice – castele convieţuiesc în acelaşi areal, sunt obligate la o diviziune socială a muncii care are funcţie de separare genetică. Cei puri sunt evidenţiaţi în societate prin limbaj, comportament, îmbrăcăminte, accesorii vestimentare, protecţie legislativă, etc Acest mare areal de convieţuire oferă însă după părerea mea o plajă variată de hibrizi - mulţi şi de toate clasele posibile. Nu am găsit descris un mecanism tehnic de epurare de tip chivot-LNH, ci doar simple războaie de epurare genetică (REG) instigate de zei atunci când hibrizii deveneau cred eu – majoritari.
Bhagavad-gita este ea însăşi o întreagă explicaţie a necesităţii REG. Arjuna, unul dintre cei cinci fii ai regelui Pandu, compatibil ADN-EI cu îngerii, este trimis, asemenea lui Iosua, să distrugă ramurile de la periferia arborelui genealogic, respectiv pe cei 80 de verişori din familia Kuru, cu toţii fii ai regelui Dhrtarastra.
În “Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna”, aflăm după cum ne indică titlul, că tânărul războinic nu înţelege de ce trebuie să lupte în “Câmpia Legii”, conform versetului 1. Despre ce Lege credeţi că este vorba? Evident aceeaşi - LNH descrisă mai sus! Întregul poem este dedicat explicării necesităţii REG şi a modalităţii în care un individ poate ajunge Brahman. Argumentele lui Arjuna în favoarea opririi bătăliei, de tipul:
Privindu-mi neamul, o Krsna, adunat dornic de a ne bate... nu văd la ce bun să-mi ucid rudele în bătălie; nu doresc izbânda, o Krsna, nici domnia şi nici plăcerile”
(Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna-28,31),
nu contenesc câteva pagini întregi. Bhagavad îi explică concis că motivul exterminării rudelor constă săvârşirea “păcatului de a-ţi distruge familia” (Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna - 39).
31.Privind la Legea ta proprie nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.
33.Dacă însă nu vei da această luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ţi Legea proprie şi renumele, îţi vei atrage păcatul.
Cât de clar este explicat! Nu mai insist cu interpretarea care este atât de evidentă! Urmarea învăţăturii întregului poem este trimiterea lui Arjuna împotriva verişorilor săi. Asemenea scenariilor REG descrise de Biblie, eroul primeşte în ajutor mai mulţi îngeri, care-i vor completa mica oaste comparativ cu cea a verilor săi, mult mai numeroasă. Spre deosebire de îngerii biblici care sună din trâmbiţe, îngerii de faţă vor suna din... scoică:
15. Hrsikesa a suflat în scoica Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta şi Vrkodara cel crunt în fapte, în marea scoică Paundra.
19. Sunetul tumultuos (al scoicilor) a sfâşiat inimile celor ai lui Dhrtarastra, făcând să răsune cerul şi pământul. (Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna)
Şi cu asta, basta! Arjuna şi-a făcut datoria faţă de Lege, faţă de castă, faţă de zei.
De multe ori metaforizarea PIG este similară cu cea din Biblie ca în versetul:
71. Sămânţa semănată pe un pământ rău se pierde fără să rodească , pământul bun, pe care nu s-a semănat rămâne cu totul sterp. Cartea lui Manu- Cartea a zecea- Castele amestecate. Datoriile castelor în caz de nevoie
Alături de zei şi împotriva legilor emise de ei au lucrat însă “Tendinţele”, “Natura”, care conform legilor naturale ale evoluţiei, conform legilor segregării caracterelor genetice născute prin hibridare, au condus la diversificarea structurii ADN primare, la încărcarea ei cu ramuri, cu noi elemente în care se regăsesc caracterele genetice ale întregii ascendenţe.
Spiritul care stă în Natură ia parte la Tendinţele născute din Natură; înlănţuirea lui de Tendinţe este cauza naşterii într-o matcă bună sau rea.
(Bhagavad-gita XIII - 21)
Cel care mă cinsteşte cu yoga dăruirii, fără abatere, acela trecând dincolo de aceste Tendinţe, poate să devină una cu Brahman. (Bhagavad-gita XIV - 26)
Lanţurile izvorâte din Tendinţe, “ramurile”, stau mărturie “faptelor” individului, reprezintă karma lui. Cu cât Legea este mai riguros respectată de către ascendenţă, cu atât individul are un ADN mai simplu şi mai bine-plăcut zeilor. În acest mod şi nu altfel, fapta părinţilor se repercută asupra copiilor. Brhadaranyaka-Upanişad explică parcă şi mai bine esenţa karmei:
... La început, Acesta era numai Sinele (atman), unul singur. El a dorit: “Să am soţie, să mi se nască prunci, să am avere şi să făptuiesc fapta,
ritul (karman)”... Corpul (atman) îi este omului fapta (karman), deoarece fapta o făptuieşte cu corpul... (Cartea întâi - Brahmana IV-17).
Fapta este în legătură cu naşterea pruncilor în urma unui mariaj controlat sau nu. De aici derivă noţiunile de faptă bună sau rea. Mariajul controlat, permite naşterea de produşi compatibili cu îngerii după faptă, adică respectând LNH Calea pe care trebuie s-o urmezi pentru a deveni Brahman se numeşte Yoga. La rândul ei această doctrină cunoaşte mai multe metode dintre care cea mai importantă este yoga faptei, acea cale, care fereşte A.D.N-ul de încărcare excesivă cu ramuri, cu fapte, menţinut asiduu, prin sacrificiu, respectând LNH:
Ceea ce se cheamă sacrificiu (yajna) este însăşi ucenicia întru Brahman, căci numai prin ucenicie întru Brahman îl afli pe cel cunoscător. Iar ceea ce se cheamă jertfă este tot ucenicia întru Brahman, căci numai căutându-l prin ucenicie întru Brahman îţi găseşti Sinele.
(Chandogya-Upanişad - Cap.VIII - partea a cincea - 1).
În mod asemănător, aceeaşi lucrare defineşte “calea îndelungilor sacrificii de soma” care evident reprezintă tot ucenicia întru Brahman. Poate că cel mai mult am îndrăgit următoarea explicaţie:
...doctrina yoga (este) cunoaşterea prin stăpânirea căreia, o fiu a lui Prtha, vei părăsi lanţurile faptei (karman) (Bhagavad-gita II-39)
…Cunoaşterea este unică, hotărâtă; cu multe şi nesfârşite ramuri este cunoaşterea celor nehotărâţi. (Bhagavad-gita II- 41)
Este de-a dreptul magistral, surprinzător de exact, minunat în exprimare şi sper din toată inima că nu aveţi nevoie de explicaţii suplimentare. Iată o altă exprimare, la fel de bine aleasă, ce descrie structura ADN a celor nehotărâţi, fără cinste, neadevăraţi, necredincioşi, păcătoşi, lipsiţi de înţelepciune, de bunătate etc.:
Cei fără minte, care vlăguiesc mulţimea elementelor în trup şi chiar pe mine cel care sălăşuiesc în mijlocul trupului - aceştia să-i ştii, au îndemnuri demonice. (Bhagavad-gita XVII-6)
Sper că aveţi în imagine un ADN încărcat de ramuri, cu o ascendenţă bogată în diverse gene concurenţiale în fenotipia caracterelor, care vlăguiesc structura ADN, mulţimea elementelor lui, de fapt simplitatea lui, ce îl caracterizează numai pe Brahman şi pe cei compatibili genetic cu el. Mai puţin academic decât Baghavad-gita, Chandogya-Upanişad ne explică de asemenea în cap. 8, partea a douăsprezecea cum ne încărcăm de lanţuri hibride:
1. Mărinimosule, trupul acesta e muritor, pradă morţii. El este sălaşul Sinelui (atman) celui nemuritor şi neîntrupat. Întrupat el (Sinele) este cu adevărat pradă plăcerii şi neplăcerii.
3.... el se preumblă ospătându-se şi jucându-se şi bucurându-se de femei, de plimbări sau de rubedenii şi neamintindu-şi de adaosul trupului. Aşa cum e legat un animal la jug, la fel este legat şi sufletul de trup.
Cred că nu mai aveţi nevoie de comentariu. Dar este oare omul numai trup? Ştim bine că nu. Ceea ce încercam să definesc în primul capitol destul de nereuşit, Bhagavad-gita exprimă minunat de frumos prin formularea lui Bhagavat:
1. Trupul acesta o fiu a lui Kunti, este numit “câmp”; celui care îl cunoaşte i se spune “cunoscător al câmpului”.
2. Cunoscătorul câmpului, să ştii, eu sunt, în toate câmpurile, o Bharata; cunoaşterea câmpului şi a cunoscătorului câmpului - pe aceasta o socotesc Cunoaştere.
5. Marile Elemente, Eul, Mintea, Cel Nemanifestat, cele zece forţe şi încă una, cele cinci păşuni ale simţurilor,
6. Dorinţa, ura, fericirea, durerea, corpul, gândirea, neclintirea - aceasta este, pe scurt spus câmpul cu transformările lui.
Bhagavat ne oferă în acest mod o concepţie unitară a fiinţei energetice totale om, un amestec de materie şi energie într-o multitudine de forme ce conţin gândirea, personalitatea, eul, structurile materiale, toate având la bază aceeaşi unitate ADN ce trece prin toate frecvenţele caracteristice fiinţei umane, de la materie la energie. În această ordine de idei, “câmpul” poate lua o multitudine de forme ce exprimă diversitatea fiinţei umane născută conform tendinţelor din natură.
30. Când descoperă că diversitatea fiinţelor este Unitate, şi că numai aceasta (diversitatea) se fărâmiţează, atunci (fiinţa) se apropie de Brahman.
Numai înlăturând ramurile “câmpului”, punând în evidenţă structura de bază ADN ajungem compatibili cu Brahman, de fapt identici ca structură.
34. Cei care prin ochiul cunoaşterii au văzut astfel deosebirea dintre câmp şi cunoscătorul câmpului, precum şi eliberarea fiinţelor de Natură, ajung la Cel Suprem. (Bhagavad-gita XIII)
Deşi zeii deţin o formulă ADN-EI doar compatibilă, modelată după cea a lui Brahman, Sinele Suprem - Branhman, se regăseşte în fiecare dintre ei, pentru că:
Zeii care sunt în lumea lui Brahman meditează asupra Sinelui ca fiind tocmai acesta... Aşa a vorbit Prajapati.
(Chandogya-Upanişad, cap.8, partea a douăsprezecea - 6)
Aşa cum scriam în primul capitol, Sinele Suprem este formula umanoidă ADN-EI cea mai simplă, cea mai veche şi cea mai greu de obţinut. Ea dă unitatea speciei.
4. Acel Unul (Sinele Suprem), fiind nemişcat este mai iute decât mintea. Zeii nu-l pot ajunge din urmă. Stând, îi depăşeşte pe alţii care aleargă. ...
6. Numai cine vede în sine toate fiinţele şi pe sine în toate fiinţele, acela, de aceea, nu urăşte.
7. De aceea, ce iluzie, ce tristeţe poate exista când Sinele, care ştiindu-se pe sine, a devenit unul şi acelaşi cu toate fiinţele, văzând unitatea?
Înţeleptul care a respectat LNH, este “neatins de păcat”, ajunge în lumea zeilor sub formă de lumină pură. Compatibilitatea înţeleptului cu Prajapati este prin intermediul unităţii Brahman. Într-una dintre cele mai ingenioase formulări, Prajapati se poate vedea pe sine în CS al înţeleptului ce soseşte din viaţa pământeană.
8. El, înţeleptul, cel ce-şi controlează mintea este atotcuprinzător luminos, lipsit de corp, întreg, fără muşchi, pur, neatins de păcat, deasupra tuturor, existent prin sine însuşi. El a distribuit aşa cum se cuvine, datoriile eternilor ani.
16. O, Soare, văzător singuratic, fiu al lui Prajapati, tu, cel ce controlezi totul, îndepărtează-ţi razele, adună-ţi lumina, ca să pot vedea cea mai nobilă formă a ta; acea Persoană care sunt eu.
(Isa Upanişad)
Ideea că Sinele Suprem, ADN de bază este identic conţinut de toate zeităţile este formulată într-o multitudine de exprimări metaforice. Una dintre ele îl descrie chiar pe “tatăl” zeilor, pe Prajapati:
... Prajapati...are şaisprezece părţi...Averea sa sunt cincisprezece părţi ale sale; a şaisprezecea sa parte este Sinele (atman). El creşte şi scade odată cu averea (în funcţie de mulţimea caracterelor genetice n.a.). Butucul roţii este Sinele (atman), iar obada averea. De aceea, oricât e păgubit de toate ale sale, trăieşte totuşi prin Sine (atman). (Brhadaranyaka-Upanişad, cartea întâi, V-15)
Cu alte cuvinte, genetica lui Prajapati este organizată, evident cu ştiinţă, pe o structură ADN de bază - cea a Sinelui Suprem, a lui Brahman. În acelaşi capitol din Brhadaranyaka-Upanişad zeii ne vorbesc despre cele trei lumi:
...Lumea oamenilor trebuie cucerită numai prin fiu, nu şi prin faptă (karman); lumea străbunilor prin faptă, iar lumea zeilor prin ştiinţă. Într-adevăr lumea zeilor este cea mai bună dintre lumi. De aceea este preamărită ştiinţa. (16)
Este vorba aici - mai sus de FAPTA SI DE YOGA FAPTEI...fapta buna duce la copii compatibili cu zeii , deci se refera la legea non-hibridarii . Teoretic, lumea zeilor fabricată cu ştiinţă prin tehnici de inginerie genetică este cea mai bună. Lumea oamenilor a devenit compatibilă genetic cu cea a zeilor tot în urma aplicării unor tehnici ce presupun ştiinţă. Cele două modalităţi de abordare a compatibilităţii sunt: naşterea prin fiu, adică implantul uterin, despre care versetul de mai sus afirmă că este cea mai corectă modalitate şi naşterea prin faptă, adică prin respectarea LNH PIG desfăşurate pe Terra în folosul diverselor supercivilizaţii au presupus acţiunea ambelor modalităţi de obţinere a compatibilităţii genetice cu zeii.
În primul capitol scriam că Sinele Suprem al omului este denumit în textele indiene Puruşa, tocmai pentru a se sublinia existenţa unei informaţii genetice supraadăugate, răspunzătoare de caracterele rasei. Puruşa este acea parte a CS care ajunge la zei şi care are înscrise toate caracterele genetice ale omului. Cu cât ascendenţii genetici ai omului au respectat mai riguros LNH, cu atât “Puruşa omului” respectiv este mai apropiat structural de cel al zeilor. Reamintesc cum arată şi unde este situat Puruşa:
17. Puruşa, de mărimea degetului mare, sinele lăuntric, este întotdeauna situat în inima oamenilor. Pe acesta ar trebui să-l smulgă din propriul corp precum smulgi trestia din iarba munja. Pe el trebuie să-l cunoască ca pur şi nemuritor. (Katha Upanişad - partea a doua)
Puruşa, stăpânul trecutului şi al viitorului, de mărimea degetului mare, este asemenea luminii fără fum. El este astăzi şi de asemenea, el este mâine (Katha Upanişad - partea a doua - 13)
2. ...O, Somya, acel Puruşa este în interiorul corpului, în spaţiul din lotusul inimii; în acesta îşi au originea cele şaisprezece părţi.
4.-5 ...Ca şi râurile curgătoare care curg spre vărsare şi care când ajung la ocean dispar şi ale lor nume şi forme sunt şterse, fiind numite ocean; astfel, aceste şaisprezece părţi ale acestui atoatevăzător mergând spre Puruşa, la Puruşa ajungând dispar, ale lor nume şi forme fiind şterse şi numit fiind Puruşa. Acesta devine fără părţi şi fără moarte. (Prasna Upanişad - A şasea întrebare)
Programul indian îşi comunică rezultatele privind compatibilitatea genetică a omului care a respectat LNH Vorbind despre măreţia omului, măsurată în “sferturi”, Chandogya-Upanişad explică în capitolul al treilea partea a douăsprezecea că:
Un sfert al său sunt toate fiinţele; trei sferturi îi sunt nemurirea din cer. (6)
Versetul este extrem de important fiind practic singurul din toate scrierile vechi care măsoară exact, procentual (75%), compatibilitatea genetică cu creatorii programului. Mai exact, 25% din materialul genetic al CS recoltat îl reprezintă genele răspunzătoare de caractere hibride, care trebuie îndepărtate. Parcă pentru a dovedi că această măsurătoare este corectă, ideea este reluată în imnul dedicat omului, Puruşa (Rg-Veda, X, 90). Dacă în versetul de mai sus exprimarea caracterelor hibride ale omului se face prin sfertul său, care reprezintă toate fiinţele, în imnul amintit exprimarea este şi mai metaforică:
1. Omul (Puruşa) are o mie de capete,
O mie de ochi, o mie de picioare;
Acoperind pământul din toate părţile... (partea hibridă)
2. Omul însuşi este Întregul acesta
Care a fost şi care va fi; (partea compatibilă)
E de asemenea stăpânitorul nemuririi...
3. Un sfert al său sunt toate fiinţele (partea hibridă)
Trei sferturi îi sunt nemurirea din cer... (partea compatibilă)
4. Cu trei sferturi Omul s-a înălţat în sus;
Un sfert al său s-a reîntors aici la fiinţă...
11. Când au despicat omul
În câte părţi l-au rânduit?
Ce este gura sa?...
12. Brahmanul a fost gura lui...
15. Când zeii, întinzând sacrificiul
Au legat omul ca animal de jertfă.
16. Zeii sacrificară sacrificiului sacrificiul;
Acestea fură întâile fapte legiuite (dharman - LNH)
Puterile acestea atinseră bolta cerului
Unde sunt sfinţii dintâi, zeii.
Minunată esenţă de program! Toată această zdroabă creată de zei pentru zei constă de fapt în sacrificarea omului, modelat compatibilizat prin respectarea LNH, adică prin sacrificiu, zeilor creatori ai programului născuţi şi menţinuţi în viaţă la rândul lor prin sacrificiu.
..................................