.

meniu orizontal

marți, martie 08, 2011

Multumiri mafiei albaneze

Dragi prieteni,

Nu stiu cum se face, poate ca este normal, dar nevoia de-a va scrie ma apuca aici la Førde , cocotat in harta lumii. Si va scriam nu de foarte mult timp despre dorul meu de ferma mea de struti din Africa anilor 60. Cred ca dorul asta incepe sa ma lase, caci struti sunt peste tot; si-atunci cand mi se face dor de mine si am timp sa ma gandesc, vad pana si strutul din mine…

Ma aflu in fata unei premiere. Am plecat cu masina de la Sibiu joi, 26 iunie dupa-amiaza, caci am fost de garda la Førde duminica dimineata. Dupa cum pare, nu mi-am luat nici o rezerva de timp, caci lucruri aparent importante trebuiau rezolvate la Sibiu, inainte de drum. Un tir rasturnat pe sosea inainte de Sebes a facut sa ma aflu in fata unui trist record de-a parcurge primii doua sute de kilometri in circa 8 ore, asa incat Viena a devenit un vis prea indepartat pentru ziua de joi. Aveam sa dorm bine pe centura Budapestei la hotelul de pe M0 numit chiar M0Hotel. Mi-am schimbat planul de-a traversa Austria si Germania pe varianta lunga, dar civilizata, si am apelat de urgenta la varianta scurta, dar mai putin comoda prin Bratislava, Praga, Dresda, Rostock. Prin urmare, mi-am rezervat prin internet o cabina la feribotul de noapte pe ruta Rostock – Trelleborg (Suedia). Dar iata sirul evenimentelor mai in detaliu...

Vineri la ora 8 dimineata sunt deja in masina, caci timpul e la limita, ultima strigare pentru imbarcare fiind ora 22.00. Vremea excelenta pentru drum, circa 22 de grade, continui cu muzica simfonica la fel ca in prima zi de drum si ma trezesc rapid la granita ungaro-slovaca care pare parasita. Un loc in care alta data erau in tranzit si control sute de masini, un loc care-i imbogatea pe vamesi, a devenit peste noapte o baza militara parasita, stranie… Soferi grabiti parcheaza imediat in fata biroului care vinde matrica vignetta – taxa de de autostrada slovaca. Dau si eu sa parchez in apropiere si totusi, ma razgandesc si parchez undeva mai departe intr-o parcare amenajata, alta data vie, acum un loc mort ca dupa un atac cu bomba bacteriologica. Biroul, - ascuns mult inauntrul ”bazei”, cautat de cativa soferi grabiti intre care parca pluteste un sentiment de neincredere. Imi cumpar matrita si caut o toaleta, dar se pare ca orice altceva e greu de gasit aici, renunt dupa un timp si alerg la masina. Bratislava ! Autostrazi, centre comerciale insirate ca in marile capitale, civilizatie, o lume vie, in schimbare rapida. As vrea sa opresc, dar timpul nu-mi permite numai maine nu sunt de garda… Traversez rapid orasul si ma indrept spre Brno – Praga. Imi schimb repertoriul simfonic si ascult Strauss. Depasesc un Jeep negru si imediat il vad ca revine in forta in paralel cu mine. Incetinesc, incetineste si el …si-atunci ma uit sa vad ce vrea individul… Heee, o blonda! Dar ce blonda! Si ma gandesc rapid…. N-am timp de blonde… Si –mi vin in minte reprosurile lui Mitica Bejan cum ca fac armata romana de ras. Da, mi s-a mai intamplat si in Ungaria sa fiu interpelat pe autostrada de o blonda insistenta care imi facea semne disperate sa o urmez in Szeged, dar parca aia era mai putin disperata decat asta. Imi face semne sa opresc si incearca sa-mi explice ca ….am pana! Ah ce-nsemna sa ai prejudecati… nu toate blondele sunt …blonde, asa cum nu toti romanii sunt hoti. Si nu stiu de ce gandul m-a dus la blonda mea din vis de care nu stiu daca v-am povestit. Eram dupa o garda la Førde si dormeam asa de bine dupa-amiaza, cand… ding-dong la usa. Pai, cine sa ma caute la usa in Norvegia? Evident o blonda? Visez? E, poate a gresit adresa … Si totusi, ding-dong din nou, insistent. Merg sa deschid celei mai frumoase blonde din Norvegia, dar in fata usii nu am decat un tigan borat, mai urat decat cei mai urati tigani. Evident imi cere bani pentru gatubarn (copiii strazii) din Romania. L-am pus pe fuga spunandu-i in romaneste ca chem politia. Ce socat am fost eu, dar ce socat o fi fost si el!

Si….opresc, iar blonda dispare in ceata cu toate blondele imaginare… am pana!

Dar ce pana…. Nu numai ca roata din spate dreapta e total desumflata, dar parca si cea din stanga e pe cale sa se desumfle. Inainte sa cobor, asigur usile de la masina. Ce intamplare…. N-am mai avut pana de ani de zile, iar Honda, caci am acum o Honda Accord Tourer, nu mai livreaza masini cu roti de rezerva caci are un chit rapid de reparare si un compresor care compenseaza pierderea de aer.

N-am avut nici macar curiozitatea pana cum sa vad cum functioneaza mecanismul… Ce sa mai…. Am pana si mai bine chem asistenta rutiera. M-arunc la volan si ”ma tarasc” inca o suta de metri pana in fata unui telefon de urgenta. Trag chiar langa el si dau sa sun la un numar de urgenta sub care este scris ”Pneuservis”. Sun si incep sa explic problema in engleza, dar am de partea cealalta a ”firului” un vorbitor de germana. Pneuservis pare sa fie cuvant international, dar cel mai greu este sa-i explic ca este vorba de kilometrul 37… In timp ce discut cu individul, in masina fiind, observ ca de partea cealalta a autostrazii parcheaza un BMW si un Audi, masini noi, frumoase, si trei indivizi traverseaza partea lor de autostrada chiar in dreptul meu, apoi trec gardul metalic despartitor, dar fluxul mare de camioane de pe partea mea le blocheaza trecerea mai departe, spre mine. Inteleg acum ca pana mea nu este intamplatoare si ca indivizii sunt pusi pe jaf. Sunt pregatit sa pornesc masina si sa fac un raliu cu roti desumflate, dar vad ca indivizii se razgandesc si trec gardul inapoi, se urca rapid in masini si dispar. In spatele meu este… politia. Nici unul nu vorbeste altceva decat slovaca, dar imi fac seviciul sa explice celui de la Pneuservis unde ma aflu. Mai stau cu mine un timp apoi dispar iar servisul apare in alte 10 minute. A doua roata este deja desumflata total si inteleg ca am cauciucurile din spate distruse. E, asa am ocazia sa cunosc ospitalitatea slovaca. Dragut popor…. Aveam sa fiu incarcat cu masina cu tot si dus in orasul Malacki la un service. Toata povestea a costat circa 700 de euro si 4 ore pierdute aiurea si de ce…. Pentru ca Toni a vrut sa parcheze in zona gri, civilizat, in parcare. Mi s-a explicat ca la originea incidentului este mafia albaneza… asa o fi… Am anulat rezervarea pe feribotul de noapte urmand sa gasesc planul de avarie. Ma pun din nou la drum, dar dupa numai 200 de kilometri, in Cehia, autostrada e blocata de un accident in care sunt implicate mai multe masini, aruncate pe langa autostrada ca niste cutii de chibrituri. E clar ca in cursa asta zeii nu tin cu mine. Deja mi-e greu sa cred ca voi ajunge la timp in garda. Imi rezerv o alta cursa cu feribotul pentru a doua zi intre Rostock si Gedser in Danemarca.

In sfarsit, traversez Cehia, Germania si ajung la Rostock la miezul noptii. Trag la hotel Belvue pe plaja statiunii Wärnemunde si dorm tun 6 ore. A doua zi iau feribotul spre Gedser. Primii zeci de km dupa micul oras sunt pe sosea nationala si-i parcurg cu viteza melcului. Ploua marunt, sunt 13 grade, norii sunt josi de tot, mai e un pic si ninge… Am timp sa observ arhitectura caselor daneze cu caramida rosie (caci nu au bani de tencuiala), mici, ca de pitici si ma intreb ce minti de struti au putut sa proiecteze astfel de cotete. Poate ca eu am fost bolnav cand am construit o casa cu living de 80 de metri patrati, dar astea nu au cu totul 80 de mp. Ce idei eronate are poporul roman despre culturile vestice. Cred ca m-as sufoca in casele astea daneze. Cele mai mari dormitoare nu cred ca au mai mult de 8-9 mp. Mai acum cateva luni, ma luase dorul de constructii si ma gandeam la casa mea de pensionar, de la Poplaca , cu un singur plan, cu un dormitor, un living si dependinte. Sub 200de mp nu mi-au iesit nicicum. Da, trebuie sa fie si asta o chestiune de mentalitate de popor… Inchisi in casa, pe vreme daneza, cu norii pe pamant, isi iau antidepresivele si dorm. Pai, strutii mei din Africa sunt totusi mai activi mai alearga, mai fac o baie de soare si de nisip.

Incet – incet, traversez putregaiul numit Danemarca si trec podul spre Malmö pe ploaie, ceata, burnita. Opresc ca de obicei in prima parcare suedeza (un “svenk tregård), adica o gradina turistica amenajata cu wc-uri, cafenea, punct de informare turistica, ceva necesar la orice granita. Cobor din masina si intalnesc primul handicapat in carucior, si mai incolo un barbat olog, stalcit, slab si realizez ca sunt in SUEDIA. Nu cred ca exista tara cu un numar mai mare de handicapati la suta de locuitori. Pentru mine reprezinta emblema tarii, am scris si voi mai scrie despre asta. Stau si eu la coada de la toaleta. Desi sunt 6 toalete, este o coada de circa zece oameni. Asteapta linistiti, suedeste, si cu fiecare usa care elibereaza un vizitator, coada scade progresiv. Logic. Fiecare nou conducator de pluton ocupa toaleta din care iese o persoana. In aceasta logica minima , ma gandesc ca nu are rost sa mai incui si usa toaletei,… dar uit ca sunt in Suedia si ma trezesc cu o blonda peste mine…Uitasem ca aici, in nord, handicapul este total fizic si mental…. Eh… beau o o cafea si infulec un sandvis scarbos cu sunca si ierburi ciudate de Skåne (regiunea sudica a Suediei) si conversez cu fetele de la casa intr-o limba pe care eram aproape sigur ca am uitat-o dupa o luna de stat in Romania. Ma pun pe autostrada spre Göteborg si mai departe spre Oslo pe o vreme din ce in ce mai buna. Se face vara suedeza cu 20 de grade, soare, vant, culori tari, nori ciudati. Opesc la un resataurant cu preparate din peste - LAXBUTIKEN, de fapt numai din somon, si ma rasfat pentru 15 minute. Apoi, ora 20 ma prinde la Oslo. De aici mai am circa 600 de km de drumuri de munte, cu camere de control a vitezei, cu limite de viteza de handicapati si posibilitati maxime de amenzi uriase. Viteza maxima pe autostrada este de 100 km/ora, iar pe drum national de 80km/ora. Toleranta nu exista, la 101km/ora pe autostrada amenda este de circa 400 de euro, iar la 135km/ora pe autostrada si 115 pe sosea nationala se ridica carnetul cu amenda de circa 1000 de euro. La 151 km/ora pe autostrada si 131 km/ora pe drum national se face inchisoare trei saptamani, indiferent cine esti. Inchisoarea nu se face imediat, ci cu programare in urmatorii doi ani, caci inchisorile sunt pline.

Nu am mai ajuns niciodata atat de tarziu la Oslo, dar asta e, indiferent de situatie, maine la 9 incep garda. In mod normal, un norvegian face 8 ore de la Oslo la Førde. Eu, hmm, depinde de vreme, de graba, de anotimp, de peisaj, de muzica aleasa, de zei…. De obicei opresc de 5-20 de ori sa fac poze, dar acum mi-am promis ca nu voi opri; in primul rand ca am poze de pe tot traseul din toate anotimpurile si in al doilea rand ca nu am timp. Ajung pozele pe care le voi face oricum din mers. Merg foarte atent la camerele dotate cu radar si evit pe cat se poate accelerarile pe zonele lungi si drepte. In schimb, merg la limita luarii carnetului pe zonele de curbe si cele care mi se par mai sigur ferite de politie. Peisajul, magnific in orice anotimp, ma indeamna la visare aiurea. Ascult toata discografia Genesis din perioada Peter Gabriel in drum spre Førde. Vremea buna de soare si cald se schimba brusc. Trebuie sa spun ca in iunie este soare pe cer aproape toata noaptea, asa ca pe la ora 22 este lumina ca ziua in amiaza mare. Nori de plumb acopera rapid cerul si ploua torential. Trec pe langa un camp cu rapita marginit de un sir de margarete salbatice si nu rezist sa nu cobor. E, merita sa pierd 5 minute cu asta, caci nu vad in fiecare zi. Imortalizez unicitatea peisajului pe la ora 23.00 si-apoi calc din nou acceleratia. Deodata, am o surpriza de proportii, caci in fata se face brusc lumina, soarele aprinde norii din fata mea, iar in spate, in oglinda retrovizoare, vad cerul in nuante rosii portocalii.... ce ciudatenie. Am mai vazut cerul rosu de foc vara la Førde, dar acum e parca altceva... Cobor din nou caci ce conteaza cinci minute in plus!? OOOOOOO!!! Ce minunatie! Asa cer nu am mai vazut si nu stiu daca o sa mai am parte sa vad in viata asta. La miez de noapte, in iunie, am parte de cel mai frumos curcubeu pe care l-am vazut vreodata.




Este complet, chiar usor dublat, in culori tari bine distinse, chiar deasupra capului meu, dar curiozitatea consta in culoarea rosie-portocalie din interiorul sau, in contrast cu cea albastra-violet din afara sa. Iarba verde la miez de noapte, norii josi, farmecul locului si soarele batand in nori de foc la 180 de grade de curcubeu realizeaza un moment ireal, de basm de fantasm, in care ma regasesc ca singur personaj excitat intr-un mod unic de farmecul loculul … si am din nou acea senzatie de atemporalitate si dorinta ca frumusetea din jur sa fie vesnica. Uit garda, factorul timp este pe un loc neinsemnat, stau in ploaie si fac poze paralizat de frumos. Multumesc mafiei albaneze si intregului complex de situatii care m-au dus atunci acolo in atemporalitate, in stupefactie.

Dar cum stiti bine, tot ce e frumos e departe de-a fi vesnic, si curcubeul meu, caci a fost al meu si numai al meu, se destrama rapid, dar moare la fel de frumos intr-un cer rosu-violet. Recunoscator lui Thor, lui Odin si intregii suite de zei vikingi, imbatat de lumina magica a noptii, imi reiau calatoria si ajung pe platoul inalt Hemsedal, cu adevarat tarâm al zeilor. Cobor apoi spre Lærdal si astept feribotul ca sa trec fiordul spre Songdal. Nu am ce face alteceva decat…poze... si imortalizez apa albastra linistita intre munti. Cum sa poti sa dormi sau sa te simti obosit cu atata frumusete in jur? Strabat rapid tunelurile, trec pe langa Jostedalsbreen – cel mai mare ghetar din Europa , ii trag si lui o poza si-mi continui drumul spre Førde unde ajung la ora 03.23. Îmi iau cheia de la receptie si la 03.51 sunt in pat pentru un pui de somn de 4 ore. La 9 intru în gardă. Am patru pacienţi pe respirator, împinşi la supravieţuiri sau morţi supranormale, aşa cum mai scriam odată. Preiau garda de la un coleg suedez şi-mi voi petrece timpul alături de Anne - rezidentă norvegiancă de anestezie care are printre altele un mare merit: vorbeşte şi scrie norvegiana. Mă ajută mai tot timpul în producţiile mele intelectuale pe jurnalele electronice ale pacienţilor ... altfel aş fi nevoit să scriu 90% în suedeză.
No, cam atat pe ziua de azi!

Vă îmbraţişez pe toţi!

Cu drag si dor, Toni





4 comentarii:

  1. mai am vreo 50 de pagini din Programul Terra e ok cartea in multe lucruri cred ca ati pus punctul pe i dar multe alte lucruri vreau sa le '' ignor'' tocmai acuma sunt in Bratislava la iubita mea , m-am bucurat ca am citit pataniile dvs , si eu am locuit in Malmo cam 6 luni am lucrat acolo , am o sora care locuieste acolo , imi pare rau ca am parasit Suedia pentru ..niste vise copilaresti ..dar poate pe viitor ma voi stabili acolo inca mai este timp

    RăspundețiȘtergere
  2. cu drag - inteleg, dar - cu dor? :)
    multumesc pentru "poveste" si pentru poze! vii! numai bine!
    cu drag,m.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu am inteles ati luat feribotul din Rostock la Trelleborg sau pana la Gedser.
    care ar fi drumul mai scurt pt Suedia?

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte placuta poveste. Ai putea scrie o carte de calatorii. :)

    RăspundețiȘtergere